debará sf [At: SEBASTIAN, T. 256 / V: ~s / Pl: ~le / E: fr débarras] Încăpere mică unde sunt depozitate lucrurile care se folosesc mai rar.

DEBARÁ, debarale, s. f. Încăpere mică, anexă într-o locuință, întrebuințată pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar, a vechiturilor etc. – Din fr. débarras.

DEBARÁ, debarale, s. f. Încăpere mică, anexă într-o locuință, întrebuințată pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar, a vechiturilor etc. – Din fr. débarras.

DEBARÁ s. f. (Franțuzism) Încăpere, într-o locuință, folosită pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar. Dintr-o debara cu pachete de sumane afumate... i-a fost adus și pachetul lui cu haine civile. CAMILAR, N. II 375. [Cealaltă ușă] duce spre o altă încăpere (bucătărie, oficiu, debara). SEBASTIAN, T. 256. – Scris și: (după franțuzește) debaras.

debará s. f., art. debaráua, g.-d. art. debarálei; pl. debarále, art. debarálele

debará s. f., art. debaráua, g.-d. art. debarálei; pl. debarále

DEBARÁ s.f. Încăpere, loc unde se țin lucruri folosite rar, vechituri etc. [Pl. -ale. / < fr. débarras].

DEBARÁ s. f. încăpere unde se țin lucruri folosite rar. (< fr. débarras)

DEBARÁ ~le f. Încăpere accesorie într-o locuință în care sunt păstrate obiecte (folosite mai rar). [Art. debaraua; G.-D. debaralei] /<fr. débarras