debandadă definitie

13 definiții pentru debandadă

debandádă sf [At: BRĂESCU, M. P. 98 / Pl: ~de / E: fr débandade] Dezordine.
DEBANDÁDĂ s. f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. – Din fr. débandade.
DEBANDÁDĂ s. f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. – Din fr. débandade.
DEBANDÁDĂ s. f. Neorînduială, dezordine, dezorientare, zăpăceală. Cred că este vorba despre acte de debandadă de deosebită gravitate, comise în împrejurări... cu totul obscure. GALAN, Z. R. 155. Fac direct răspunzători pe comandanții de companii, atrăgînd pentru ultima oară atenția... că nu se mai tolerează nici o debandadă. BRĂESCU, V. A. 17. ◊ Loc. adv. În debandadă = în mod dezordonat, în neorînduială. Trupele inamice s-au retras în debandadă.
debandádă s. f., g.-d. art. debandádei
debandádă s. f., g.-d. art. debandádei
DEBANDÁDĂ s. dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală, (livr.) degringoladă, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (Era o mare ~ în funcționarea instituției.)
Debandadă ≠ orânduială, ordine, rânduială, regulă, disciplină
DEBANDÁDĂ s.f. Neorânduială; dezordine. [< fr. débandade].
DEBANDÁDĂ s. f. dezorganizare. (< fr. débandade)
DEBANDÁDĂ f. 1) Lipsă de ordine; harababură; dezordine. 2) Lipsă de organizare, de disciplină. /<fr. débandade
*debandádă f., pl. e (fr. débandade, d. bande, bandă). Risipire, fuga membrilor unuĭ grup: debandada unuĭ partid.
DEBANDA s. dezordine, dezorganizare, haos, neorînduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (Era o mare ~ în funcționarea instituției.)

debandadă dex

Intrare: debandadă
debandadă