debaclu definitie

7 definiții pentru debaclu

debáclu sn [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: fr débâcle] Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă.
DEBÁCLU, debacluri, s. n. (Rar) Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. – Din fr. débâcle.
DEBÁCLU, debacluri, s. n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. – Din fr. débâcle.
debáclu (rar) (-ba-clu) s. n., art. debáclul; pl. debácluri
debáclu s. n. (sil. -clu), pl. debácluri
DEBÁCLU s.n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. [Pl. -uri, -le. / < fr. débâcle].
DEBÁCLU s. n. 1. rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. 2. (fig.) prăbușire, dezastru. (< fr. débâcle)

debaclu dex

Intrare: debaclu (pl. debacluri)
debaclu pl. debacluri substantiv neutru
  • silabisire: -clu
Intrare: debaclu (pl. debacle)
debaclu pl. debacle