deambulație sf [At: DEX / V: ~iune / P: de-am~ / E: fr déambulation] (Liv; rar) 1 Mers. 2 Plimbare.

deambulațiúne sf vz deambulație

DEAMBULÁȚIE s. f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. – Var.: deambulațiúne s. f.] – Din fr. déambulation.

DEAMBULAȚIÚNE s. f. v. deambulație.

DEAMBULÁȚIE s. f. (Rar) Mers; plimbare. [Pr.: de-am-. – Var.: deambulațiúne s. f.] – Din fr. déambulation.

DEAMBULAȚIÚNE s. f. v. deambulație.

deambuláție (rar) (de-am-, -ți-e) s. f., art. deambuláția (-ți-a), g.-d. deambuláții, art. deambuláției

deambuláție s. f. (sil. de-am-, -ți-e), g.-d. art. deambuláției

DEAMBULÁȚIE s.f. (Rar) Mers; plimbare. [Pron. de-am-, gen. -iei, var. deambulațiune s.f. / < fr. déambulation].

DEAMBULAȚIÚNE s.f. v. deambulație.

DEAMBULAȚIE s. f. deambulare. (< fr. déambulation)