deșucheat definitie

12 definiții pentru deșucheat

deșucheát, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 221 / Pl: ~ați, ~e / E: des- + șucheat] (Pfm) 1 Care este nebun. 2 Care este neastâmpărat. 3 (D. oameni, faptele, sentimentele lor) Care este imoral. 4 Îmbrăcat neglijent.
DEȘUCHEÁT, -Ă, deșucheați, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmățat, destrăbălat, imoral. – Pref. de- + șucheat.
DEȘUCHEÁT, -Ă, deșucheați, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmățat, destrăbălat, imoral. – Des1- + șucheat (reg. „smintit” < magh.).
DEȘUCHEÁT, -Ă, deșucheați, -te, adj. (Despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor) 1. Nebun, smintit, țicnit, într-o ureche. Cei mai mulți [dintre fiii de împărați] erau năzuroși, tembeli și deșucheați. ISPIRESCU, L. 22. ◊ (Substantivat) Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18. 2. Dezmățat, destrăbălat, deșănțat. Vorbe deșucheate. ▭ La Arnoteni pînă și casa unde stăteau părea deșucheată. M. I. CARAGIALE, C. 127. Copilul se scoală și-ncepe iar jocul... Acu mișcările și gesturile sînt și mai deșucheate... Cu-ncetul însă membrele pierd siguranța și simetria mișcărilor. CARAGIALE, O. I 302.
deșucheát (pop.) adj. m., pl. deșucheáți; f. deșucheátă, pl. deșucheáte
deșucheát adj. m.(sil. -cheat), pl. deșucheáți; f. sg. deșucheátă, pl. deșucheáte
DEȘUCHEÁT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, deșănțat, dezmățat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu.
DEȘUCHEÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, obscen, smintit, țicnit.
DEȘUCHEÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival fam. 1) Care nu este obișnuit cu ordinea; dezordonat; neglijent. 2) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; ieșit din minți; țicnit; smintit; trăsnit. [Sil. -cheat] /des- + șucheat
deșuchĭát și -cheát, -ă adj. (din șuchet). Vest. Șuchet. P. -chĭa-, -chea-, cp. cu truncheat.
deșucheat adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEȘĂNȚAT. DEZMĂȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PERVERTIT. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. STRICAT. TRIVIAL. VICIOS. VULGAR. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.
deșucheat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

deșucheat dex

Intrare: deșucheat
deșucheat adjectiv
  • silabisire: -cheat