deșosare definitie

2 intrări

12 definiții pentru deșosare

deșosá vtr [At: DN3 / Pzi: ~séz, 3 ~seáză / E: fr déchausser] 1-2 (Med; d. dinți) A (se) descoperi prin retragerea gingiei. 3-4 (Agn; d. plante și d. arbori) A(-și) dezveli rădăcina.
deșosáre sf [At: LTR2 / Pl: ~sắri / E: deșosa] 1 (Med) Dezvelire a rădăcinii dintelui prin depărtarea țesutului gingival Si: deșosat1 (1). 2 (Agn) Fenomen dăunător care apare la semănăturile de toamnă, la puieți etc. care constă în dezvelirea rădăcinii Si: deșosat1 (2), (pop) descălțare.
DEȘOSÁ, pers. 3 deșosează, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Despre dinți) A(-și) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei. 2. (Despre plante) A(-și) dezveli rădăcina. – Din fr. déchausser.
DEȘOSÁRE, deșosări, s. f. Acțiunea de a (se) deșosa. – V. deșosa.
DEȘOSÁ, pers. 3 deșosează, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Despre dinți) A(-și) dezveli partea inferioară prin retragerea gingiei. 2. (Despre plante) A(-și) dezveli rădăcina. – Din fr. déchausser.
DEȘOSÁRE, deșosări, s. f. Acțiunea de a (se) deșosa. – V. deșosa.
*deșosá (a ~) vb., ind. prez. 3 deșoseáză
deșosá vb., ind. prez. 3 sg. deșoseáză
deșosáre s. f., g.-d. art. deșosării
DEȘOSÁ vb. I. tr., refl. 1. (Med.; despre dinți) A se descoperi, a ieși, a se retrage din gingie. 2. (Despre arbori) A-și dezveli rădăcina, a se extrage din sol. [< fr. déchausser – a se descălța].
DEȘOSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deșosa și rezultatul ei. ♦ Fenomen natural de expulzare a rădăcinii puieților în urma înghețării și dezghețării repetate a solului; descălțare. [< deșosa].
DEȘOSÁ vb. tr., refl. 1. (despre dinți) a (se) dezveli, a (se) retrage din gingie. 2. (despre plante) a(-și) dezveli rădăcina. (< fr. déchausser)

deșosare dex

Intrare: deșosa
deșosa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deșosare
deșosare substantiv feminin