deșirábil, ~ă a [At: LTR2 VI, 254 / Pl: ~i, ~e / E: deșira2 + -bil] (D. împletituri sau d. obiecte tricotate, croșetate) Care se deșiră (5) ușor.

DEȘIRÁBIL, -Ă, deșirabili, -e, adj. Care se poate deșira. – Deșira + suf. -bil.

DEȘIRÁBIL, -Ă, deșirabili, -e, adj. Care se poate deșira. – Deșira + suf. -bil.

deșirábil adj. m., pl. deșirábili; f. sg. deșirábilă, pl. deșirábile