deșéu sn [At: NICA, L. VAM. 78 / Pl: ~ri / E: fr déchet] 1 Parte dintr-o materie primă sau dintr-un material care rămâne în urma procesului tehnologic și nu mai poate fi utilizată direct pentru realizarea produsului respectiv Si: rest. 2 (Pgn) Produs care nu corespunde normelor calitative stabilite prin standarde și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat Si: rebut.

DEȘÉU, deșeuri, s. n. Rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv. – Din fr. déchet.

DEȘÉU, deșeuri, s. n. Rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv. – Din fr. déchet.

DEȘÉU, deșeuri, s. n. Parte care rămîne dintr-un material în decursul prelucrării și care nu mai poate fi valorificată pentru acea prelucrare; rest.

deșéu s. n., art. deșéul; pl. deșéuri

deșéu s. n. (sil. -șeu), art. deșeul; pl. deșéuri

DEȘÉU s. rest, (înv. și reg.) marda. (Un ~ de piele.)

DEȘÉU s.n. Rămășiță de la fabricarea sau de la prelucrarea unui material, a unor obiecte etc. care nu mai poate fi valorificată pentru aceeași prelucrare. [< fr. déchet].

DEȘÉU s. n. material rezultat în urma unui proces tehnologic sau biologic, care nu mai poate fi utilizat ca atare. (< fr. déchet)

DEȘÉU ~ri n. mai ales la pl. Partea care rămâne la prelucrarea unei materii prime. [Sil. de-șeu] /<fr. déchet

DEȘEU s. rest, (înv. și reg.) marda. (Un ~ de piele.)

deșeu, deșeuri s. n. (peior.) om de nimic.