deșertificare definitie

8 definiții pentru deșertificare

deșertificáre sf [At: DRC / Pl: ~cắri / E: fr désertification] Transformare a unei regiuni în deșert (23).
DEȘERTIFICÁ, pers. 3 deșertífică, vb. I. Refl. A se transforma în deșert, a deveni deșert. – Din deșertificare.
DEȘERTIFICÁRE, deșertificări, s. f. Transformare a unei regiuni în deșert. – De la deșert (după fr. désertification).
DEȘERTIFICÁRE, deșertificări, s. f. Transformare a unei regiuni în deșert. – De la deșert (după fr. désertification).
deșertificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se deșertífică
deșertificáre s. f., pl. deșertificări
DEȘERTIFICÁRE s. f. transformare a unei regiuni în deșert. (după fr. désertification)
deșertificáre s. f. Transformarea unei regiuni în deșert ◊ „Acolo unde dispar pădurile se instalează deșertul [...] «Deșertificarea» – un fenomen de ample proporții.” Sc. 5 X 77 p. 5. ◊ „[...] în Africa [...] circa 150 milioane de oameni sunt amenințați de efectele calamităților deșertificării și secetei [...]” Sc. 1 XI 84 p. 6. ◊ „Spania este țara din Europa occidentală cu cel mai mare risc de deșertificare [...]” I.B.9 VII 87 p. 8 (din deșert; cf. fr. désertification; PR 1960; DTN 1976; DEX-S)

deșertificare dex

Intrare: deșertifica
deșertifica conjugarea I grupa I verb reflexiv unipersonal
Intrare: deșertificare
deșertificare substantiv feminin