deînmulțít [At: ȘINCAI, 22/19 / V: ~îmm~ / Pl: ~uri / E: de4 + înmulțit] (Mat) 1-2 sn, a (Prim termen al unei înmulțiri) care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen.

DEÎNMULȚÍT s. n. (Mat.) Primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen. – De4 + înmulțit.

DEÎNMULȚÍT s. n. sg. (Mat.) Primul factor al unei înmulțiri, număr care urmează să fie înmulțit cu cel de-al doilea termen. – De4 + înmulțit.

DEÎNMULȚÍT s. m. sg. (Aritm.) Număr care urmează să fie înmulțit.

*de înmulțít (tempo lent)/de-nmulțít (tempo rapid) prep. + vb.

deînmulțít s. n.

deînmulțít s. n.

*de înmulțít (tempo lent)/de-nmulțít (tempo rapid) prep. + vb. (DOOM2, 2005)

DEÎNMULȚÍT s. (MAT.) (înv.) multiplicand.

DEÎNMULȚÍT m. Număr care se înmulțește cu alt număr numit înmulțitor. /de + înmulțit

înmulțít n., pl. e și urĭ. Aritm. Număru care e înmulțit de înmulțitor în operațiunea înmulțiriĭ. (Fals deînmulțit). Gram. Plural.

DEÎNMULȚIT s. (MAT.) (înv.) multiplicand.