Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru daun─â

d├íun─â sf [At: (a. 1829) AR, 151/7 / Pl: ~ne, (reg) ~ni / E: lat damnum] 1 Pierdere material─â adus─â cuiva (sau suferit─â de cineva). 2 Stric─âciune care provoac─â pierdere. 3 (Pex) Necaz. 4 (├Änv) Daun. 5 (Nob) Deteriorare. 6 (├Älp) ├Än (sau cu, spre, de) ~na (cuiva sau a ceva) ╚śtirbind calitatea (sau prestigiul, autoritatea etc.) cuiva (sau a ceva). 7 (├Äal) ├Än detrimentul (cuiva sau a ceva). 8 (├Änv; exclamativ; ├«e) (Ce) ~ (mare) c─â... P─âcat2 c─â... 9 (Jur; ├«s) ~ne interese (sau ~ne ╚Öi interese) Sum─â datorat─â creditorului de c─âtre debitorul care nu ╚Öi-a achitat obliga╚Ťia. 10 (Pex) Desp─âgubire datorat─â de autorul unui delict ├«n vederea repar─ârii (sau amelior─ârii) prejudiciului cauzat. 11 (├Älav) A f├« ~ A fi periculos. 12 (├Ävr) Fapt─â regretabil─â, lipsit─â de seriozitate. 13 (├Ävr) ├Ämprejurare nepl─âcut─â pentru cineva.
D├üUN─é, daune, s. f. 1. Pagub─â, v─ât─âmare, prejudiciu (material sau moral). ÔŚŐ Loc. prep. ├Än dauna (cuiva sau a ceva) = ├«n paguba, ├«n detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Desp─âgubire. [Pr.: da-u-] ÔÇô Din lat. damnum.
D├üUN─é, daune, s. f. 1. Pagub─â, v─ât─âmare, prejudiciu (material sau moral). ÔŚŐ Loc. prep. ├Än dauna (cuiva sau a ceva) = ├«n paguba, ├«n detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Desp─âgubire. [Pr.: da-u-] ÔÇô Din lat. damnum.
D├üUN─é, daune, s. f. Pagub─â, stric─âciune, v─ât─âmare. Angaja╚Ťii s├«nt r─âspunz─âtori pentru daunele aduse unit─â╚Ťilor respective ├«n leg─âtur─â cu munca lor. COD. M. 31. Se cunoa╚Öte c─â mediteaz─â vreo nou─â moarte, vreo nou─â daun─â. NEGRUZZI, S. I 143. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än dauna (cuiva sau a ceva) = ├«n detrimentul, ├«n paguba (cuiva sau a ceva). Societatea modern─â... a desp─âr╚Ťit cu des─âv├«r╚Öire munca fizic─â de cea intelectual─â, ceea ce e foarte anormal ╚Öi e ├«n dauna ╚Öi a fizicului ╚Öi a intelectului omului. GHEREA, ST. CR. II 340. Aceast─â specializare a studiilor pentru fiecare ╚Öcoal─â ├«n parte permite a se da fiec─ârii materii de ├«nv─â╚Ť─âm├«nt o dezvoltare ├«ndestul─âtoare ╚Öi a nu se sacrifica toate cuno╚Ötin╚Ťele, gr─âm─âdite la un loc, una ├«n dauna celorlalte. ODOBESCU, S. II 63. ÔŚŐ Daune interese v. interes. ÔÖŽ (Neobi╚Önuit) Pierdere, nenorocire. Avea un cal n─âzdr─âvan, care ├«i da de ╚Ötire c├«nd i se-nt├«mpla ceva daun─â. RETEGANUL, P. III 46. ÔÇô Pronun╚Ťat: da-u-.
dáună (da-u-) s. f., g.-d. art. dáunei; pl. dáune
dáună s. f. (sil. dă-u-), g.-d. art. dáunei; pl. dáune
DÁUNĂ s. 1. v. pagubă. 2. v. prejudiciu. 3. (la pl.) v. despăgubire.
Daun─â Ôëá folos
D├üUN─é s.f. Stric─âciune, pagub─â, v─ât─âmare. ÔŚŐ ├Än dauna (cuiva sau a ceva) = ├«n paguba, ├«n detrimentul (cuiva sau a ceva). / pron. da-u-. / < lat. damnum].
D├üUN─é s. f. 1. stric─âciune, pagub─â; prejudiciu moral. 2. (pl.) desp─âgubiri morale. ÔÖŽ ├«n ─â (cuiva sau a ceva) = ├«n paguba (cuiva sau a ceva). (< lat. daunum)
d├íun─â (d├íune), s. f. ÔÇô Pagub─â, prejudiciu. Se consider─â ├«n general der. de la lat. damnum (sec. XIX), cu fonetismul ca ├«n scamnum ÔÇ║ scaun, ╚Öi cu f. de la pagub─â (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); ├«ns─â aceast─â explica╚Ťie nu este satisf─âc─âtoare, deoarece cuv├«ntul apare pentru prima oar─â la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficient─â preg─âtire filologic─â pentru a-╚Öi imagina sau sim╚Ťi astfel de analogii. Pu╚Öcariu 488-490 crede c─â este vorba de un cuv├«nt tradi╚Ťional din fondul latin (cf. REW 2348), ╚Öi Philippide, II, 639 ├«l pune ├«n leg─âtur─â cu alb. d├źmo┼ä ÔÇ×a d─âunaÔÇŁ; lipsesc ├«ns─â dovezi cu privire la uzul s─âu. Cuv├«ntul necesit─â un studiu care deocamdat─â nu exist─â. ÔÇô Der. d─âuna, vb. (a d─âuna, a prejudicia); d─âun─âtor, adj. (d─âun─âtor); d─âunos, adj. (lacom, d─âun─âtor); desd─âuna, vb. (a desp─âgubi), pe baza fr. d├ędommager.
D├üUN─é ~e f. 1) Factor care provoac─â cuiva pierderi morale sau materiale 2) mai ales la pl. Pierdere (moral─â sau material─â) cauzat─â cuiva; pagub─â; stric─âciune; prejudiciu. ÔŚŐ ├Än ~a (cuiva) ├«n detrimentul (cuiva); ├«n paguba (cuiva). 3) la pl. Desp─âgubire pentru un prejudiciu (material). A pl─âti cuiva ~ele. [ G.-D. daunei; Sil. da-u-] /<lat. damnum
daun─â f. 1. stric─âciune, pagub─â; 2. pl. daune-interese, desp─âgubire datorit─â pentru un neajuns. [Deriva╚Ťiune c─ârtur─âreasc─â din lat. DAMNUM (dup─â analogia lui scaun din SCAMNUM)].
d├íun─â f., pl. e (lat. damnum, pin analogie cu scaun ╚Öi fem. dup─â pagub─â; it. danno, vfr. dame, dam [nfr. dommage], sp. da├▒o, pg. dano. V. damnez, condamn). Pagub─â, stric─âc─şune, detriment. Daune-interese sa┼ş daune ╚Öi interese (fr. dommages [et] inter├¬ts), desp─âgubire acordat─â pin judecat─â.
DAUN─é s. 1. pagub─â, pierdere, prejudiciu, stric─âciune, (├«nv. ╚Öi pop.) pricaz, (pop.) v─ât─âmare, (├«nv. ╚Öi reg.) smint─â, sminteal─â, (prin Ban.) ╚Ötet─â, (├«nv.) sc─âdere, stricare, stric─âtur─â, v─ât─âm─âtur─â. (~e provocate de incendiu.) 2. prejudiciu, (livr.) lezare. (~ moral─â provocat─â cuiva.) 3. (la pl.) compensare, compensa╚Ťie, desp─âgubire, repara╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) mul╚Ťumire, (├«nv.) dezd─âunare, indemniza╚Ťie, (turcism ├«nv.) adet. (~ pl─âtite pentru prejudiciul adus.)
DAUN─é, Lazor (17 A III 115) < subst.

Daun─â dex online | sinonim

Daun─â definitie

Intrare: daun─â
daun─â substantiv feminin
  • silabisire: d─â-u-
Intrare: Daun─â
Daun─â