Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

30 defini╚Ťii pentru datori

dator, ~oare [At: CORESI, EV. 280 / V: (├«vp) d─ât~, d─ât├│riu, det~, (├«nv) ~riu, ~t├║r, deat├│r, deat├│riu, det├│riu, (reg) dit~ / Pl: ~i, ~o├íre / E: ml debitorius] 1 a (Construit mai ales cu verbul a fi sau a r─âm├óne ╚Öi urmat de determin─âri introduse adesea prin prepozi╚Ťia cu, ar─ât├ónd obiectul datoriei) Care are de pl─âtit (cuiva) o datorie (1), de obicei, o sum─â de bani. 2 a (├Älv) A (se) da (sau, pop a (se) b─âga) ~ A se ├«ndatora (cuiva). 3-4 a (Pfm; ├«e) (A fi) ~ v├óndut (A fi) plin de datorii (1). 5 a (Pfm; ├«e) A scoate (pe cineva) ~ A pretinde (cuiva) achitarea unei sume pe care nu o datoreaz─â. 6 a (Trs; ├«e) A se b─âga ~ (pe ceva) A lua ceva pe datorie. 7 a (├Äe) A face ceva ~ A amaneta un obiect. 8 a (De obicei urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este obligat (moral, prin lege sau printr-o ├«nvoial─â) s─â adopte o anumit─â pozi╚Ťie, sau s─â ac╚Ťioneze ├«ntr-un anumit mod Si: constr├óns, for╚Ťat. 9 a (Pex; de obicei urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Sortit (1). 10 a (├Äe) A (nu) r─âm├óne (cuiva) ~ A face totul dup─â cum era stabilit. 11 a (├Äae) A clarifica. 12 a (├Äae) A r─âspunde prompt. 13 a (Pex; ├«ae) A se r─âzbuna. 14 a (├Änv; pex) R─âspunz─âtor. 15 a (De obicei construit cu verbul a fi) Care are datoria de a mul╚Ťumi (cuiva) pentru un serviciu, pentru un sprijin etc. 16 a (De obicei construit cu verbul a fi) Care este ├«ndatorat (cuiva). 17 a (De obicei construit cu verbul a fi) Care este plin de recuno╚Ötin╚Ť─â. 18 a (├Älv) A fi ~ A datora. 19 sm (├Änv; adesea cu referire la divinitate) D─ât─âtor. 20 sn (├Änv) Datorie (1). 21 sm (├Änv; ├«lav) ├Än ~ Pe datorie (1). 22 sm (├Ärg) Debitor.
dator├í [At: ANON. CAR. / V: ~ri / Pzi: ~r├ęz / E: dator] 1 (F╚Öa) vt A avea de restituit cuiva o sum─â de bani sau un bun material. 2 vt A avea o datorie moral─â (sau legal─â) fa╚Ť─â de cineva. 3 vt (Pex) A trebui s─â fie recunosc─âtor cuiva. 4 vrp (Rar; construit cu subiectul logic ├«n dativ) A fi provocat de... 5 vrp (Rar; construit cu subiectul logic ├«n dativ) A se explica prin... 6 vrp A avea drept cauz─â.
dator├ş vtr vz datora
DAT├ôR, -O├üRE, datori, -oare, adj. 1. Care are de pl─âtit cuiva o datorie (b─âneasc─â). ÔŚŐ Expr. Dator v├óndut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datoreaz─â. ÔÖŽ ├Ändatorat fa╚Ť─â de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. 2. Obligat (moralice╚Öte sau prin lege, printr-o ├«nvoial─â) s─â fac─â ceva. ÔÇô Lat. debitorius (dup─â da2).
DATOR├ü, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de pl─âtit cuiva o sum─â de bani sau, p. ext., un bun; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie moral─â sau legal─â fa╚Ť─â de cineva, a-i fi ├«ndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva fa╚Ť─â de cineva. 3. Refl. A avea drept cauz─â. [Prez. ind. ╚Öi: datoresc. Var.: (├«nv.) dator├ş vb. IV] ÔÇô Din dator.
DATOR├Ź vb. IV v. datora.
DAT├ôR, -O├üRE, datori, -oare, adj. 1. Care are de pl─âtit cuiva o datorie (b─âneasc─â). ÔŚŐ Expr. Dator v├óndut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datoreaz─â. ÔÖŽ ├Ändatorat fa╚Ť─â de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. 2. Obligat (moralice╚Öte sau prin lege, printr-o ├«nvoial─â) s─â fac─â ceva. ÔÇô Lat. debitorius (dup─â da2).
DATOR├ü, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de pl─âtit cuiva o sum─â de bani sau, p. ext., altceva; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie moral─â sau legal─â fa╚Ť─â de cineva, a-i fi ├«ndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva fa╚Ť─â de cineva. 3. Refl. A avea drept cauz─â. [Var.: dator├ş vb. IV] ÔÇô Din dator.
DATOR├Ź vb. IV v. datora.
DAT├ôR, -O├üRE, datori, -oare, adj. (Construit mai ales cu verbul ┬źa fi┬╗ sau ┬źa r─âm├«ne┬╗ ╚Öi urmat de determin─âri introduse uneori prin prep. ┬źcu┬╗ ╚Öi ar─ât├«nd obiectul datoriei). 1. Care are de pl─âtit (cuiva) o datorie, de obicei o sum─â de bani. Mohabin a r─âmas dator unei v─âduve s─ârace cu cinci parale, pentru cusutul unui turban. SADOVEANU, D. P. 182. La birt ai r─âmas dator 800 lei. SEBASTIAN, T. 282. ÔŚŐ Fig. ├Ä╚Ťi s├«nt dator o l─âmurire, amicul meu. M. I. CARAGIALE, C. 69. Din zei de-am fi scobor├«tori, C-o moarte to╚Ťi s├«ntem datori! CO╚śBUC, P. I 257. ÔŚŐ Expr. Dator-v├«ndut = plin de datorii. S─ârac-lipit, dator-v├«ndut... r─âm├«nea netulburat. M. I. CARAGIALE, c. 121. a scoate (pe cineva) dator = a cere, a pretinde (cuiva cu care ai avut o afacere) achitarea unei sume pe care n-o datoreaz─â. B─âui trei zile de var─â... B─âui, nene, turma toat─â S─âr─âcu╚Ť de maica mea C├«nd v─âzui c─â, dup─â toate, ├Änc─â ╚Öi dator m─â scoate. ALECSANDRI, P. P. 265. (Rar) A face dator (un lucru) = a pune amanet, a amaneta, a ipoteca. M├«ncai caii ╚Öi cocia ╚śi-mi f─âcui datoare via. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 376. 2. (De obicei urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Obligat (prin lege, printr-o ├«nvoial─â sau moralice╚Öte) s─â fac─â ceva. Fiecare cet─â╚Ťean al Republicii Populare Rom├«ne este dator s─â respecte constitu╚Ťia ╚Öi legile statului de democra╚Ťie popular─â. CONST. R.P.R. 42. El e dator s─â se poarte politicos cu lumea. CARAGIALE, O. III 34. D─â, s├«ntem datori a ne ajuta unii pe al╚Ťii. CREANG─é, O. A. 218. Cet─â╚Ťeanul e dator c─âtre lege mai mult dec├«t supunerea sa. El trebuie a-i fi sprijinitor ╚Öi ajutor. B─éLCESCU, O. I 354. 3. (Construit cu dativul) Care are a mul╚Ťumi cuiva pentru un serviciu, pentru un sprijin etc.; ├«ndatorat. ╚Üie ├«╚Ťi s├«nt datoare m├«ntuirea puilor mei. ISPIRESCU, L. 90. Voi ve╚Ťi tr─âi; c─âci vou─â Grecia e datoare; C─âci voi a╚Ťi dat semnalul la libertatea sa. ALEXANDRESCU, P. 143.
DATOR├ü, datorez, vb. I. (╚śi ├«n forma datori; construit cu dativul) 1. Tranz. (Uneori cu determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗, indic├«nd o institu╚Ťie bancar─â) A fi dator, a avea de pl─âtit cuiva o sum─â de bani sau, p. ext., altceva. Datore╚Öte o sum─â de bani la banc─â. Ôľş Tu ├«mi datore╚Öti cincizeci de kilograme porumb. SADOVEANU, P. M. 264. ├Ä╚Ťi mul╚Ťumesc, frate, trebuie s─â-mi spui c├«t ├«╚Ťi datorez. CAMIL PETRESCU, B. 221. ÔŚŐ Fig. Nu datorez nim─ânui nici o socoteal─â. SEBASTIAN, T. 283. 2. Tranz. A fi obligat (cu ceva fa╚Ť─â de cineva), a avea o datorie moral─â (fa╚Ť─â de cineva), a trebui s─â mul╚Ťume╚Öti cuiva pentru ceva. Omului acesta ├«i datoresc copiii mei via╚Ťa tat─âlui lor. CAMIL PETRESCU, T. I 426. Toate aceste reflec╚Ťiuni pu╚Ťin m─âgulitoare pentru mine ╚Öi florile mele nu m-au ├«mpiedicat de-a exersa g─âzduirea ce datorez oaspe╚Ťilor. NEGRUZZI, S. I 99. 3. Refl. unipers. (Mai ales ├«n forma datori) A avea (pe cineva sau ceva) drept cauz─â. C─ârei nedrept─â╚Ťi se datore╚Öte trimiterea lui ├«n linia ├«nt├«i? CAMILAR, N. I 350. Ne├«nduplecatei lor voin╚Ťe ╚Öi materialului d├«rz din care s├«nt pl─âm─âdi╚Ťi se datoreaz─â faptul c─â la poalele m─âre╚Ťilor mun╚Ťi nu se ├«ntinde un ╚Ťinut de mizerii. BOGZA, C. O. 269. Surparea p─ârintelui meu se datore╚Öte m─âritului domn de ast─âzi. SADOVEANU, Z. C. 74. Nu ╚Ötia c─â acest monument se datore╚Öte celui mai mare sculptor. MACEDONSKI, O. III 72. ÔŚŐ Tranz. A povestit tot cui ├«i datore╚Öte rana sa. EMINESCU, N. 125. ÔÇô Variant─â: dator├ş, datoresc, vb. IV.
DATOR├Ź vb. IV v. datora.
datór adj. m., pl. datóri; f. sg. și pl. datoáre
*dator├í2 (a se ~)/(├«nv.) dator├ş2 (a se ~) (a avea drept cauz─â) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se datore├íz─â/se dator├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se dator├í/se datore├í; conj. prez. 3 s─â se dator├ęze/s─â se datore├ísc─â; ger. datorß║ąndu-se/dator├şndu-se
dator├í1 (a ~)/(├«nv.) dator├ş1 (a ~) (a avea o datorie material─â sau moral─â) vb., ind. prez. 3 sg. datore├íz─â/dator├ę╚Öte, imperf. 3 sg. dator├í/datore├í; conj. prez. 3 s─â dator├ęze/s─â datore├ísc─â; ger. datorß║ąnd/dator├şnd
datór adj. m., pl. datóri; f. sg. și pl. datoáre
dator├í/dator├ş vb., ind. prez. 1 sg. dator├ęz/dator├ęsc, 3 sg. ╚Öi pl. datore├íz─â/ 3 sg. dator├ę╚Öte, imperf. 3 sg. dator├í/datore├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dator├ęze/datore├ísc─â; ger. dator├ónd/dator├şnd
DATÓR adj. 1. îndatorat. (Om ~ cu bani.) 2. obligat. (Sunt ~ să fac acest lucru.)
DAT├ôR s. v. datorie, ├«ndatorire, ├«ns─ârcinare, obliga╚Ťie, sarcin─â.
dat├│r (dato├íre), adj. ÔÇô 1. Care are de pl─âtit o datorie, debitor. ÔÇô 2. Obligat. ÔÇô Var. datoriu, (Trans., Banat) d─âtor(i), detori(u). Mr. d─âtor. Lat. *d─Ľb─ştorius, ├«n loc de d─Ľb─ştor (Cipariu, Gram., 86; Pu╚Öcariu 486; Candrea-Dens., 473; REW 2492; Tiktin; Candrea); cf. prov., sp. deudor, port. devedor. Vocalismul indic─â producerea unei contamin─âri semantic normal─â, cu dare. ÔÇô Der. datoriu, s. n. (├«nv., datorie, obliga╚Ťie); datori (var. datora), vb. (a face datorii; a trebui); datorie, s. f. (sum─â de bani sau orice alt bun datorat cuiva; obliga╚Ťie moral─â); datorin╚Ť─â, s. f. (├«nv., datorie, obliga╚Ťie); datornic, s. m. (dator, debitor), f─âr─â a p─ârea important de decis dac─â vine de la datorie (Graur, Noms d├ígent, 26), sau de la dator (Pu╚Öcariu, Dacor., VII, 446); ├«ndatori (var. ├«ndatora), vb. (a da credit, a da ├«mprumut; a obliga); ├«ndatoritor, adj. (generos, serviabil), alb. d├źt├╝r├ź ÔÇ×datorieÔÇŁ, detores ÔÇ×datornicÔÇŁ (cf. Meyer 66) ar putea proveni din rom.
DAT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) Care datoreaz─â ceva; care are obliga╚Ťia de a restitui o datorie (b─âneasc─â). ÔŚŐ A socoti (pe cineva) ~ a pretinde cuiva o datorie ├«n mod ne├«ntemeiat. ~ v├óndut care este ├«ncurcat ├«n datorii b─âne╚Öti. 2) Care are obliga╚Ťia moral─â sau material─â de a ac╚Ťiona ├«ntr-un anumit fel; obligat. 3) Care este obligat moral la recuno╚Ötin╚Ť─â (pentru un anumit serviciu); ├«ndatorat. /<lat. debitorius
A DATOR├ü ~├ęz tranz. 1) A avea de restituit (cuiva). 2) A avea ├«n posesie purt├ónd obliga╚Ťia moral─â de recuno╚Ötin╚Ť─â (cuiva). ~ cuiva via╚Ťa. [Var. a datori] /Din dator
A SE DATORÁ se ~eáză intranz. A avea drept cauză; a fi urmarea. Succesul său se ~ează hazardului. [Var. a se datori] /Din dator
dator a. și m. care are o datorie (materială sau morală); [Vechiu-rom. detoriu = lat. *DEBITORIUS].
dator├Č v. a fi dator ├«n bani: nu-╚Ťi datoresc nimic.
dat├│r ╚Öi (vech─ş) det├│r, -o├íre adj. (lat. debitor, id., de unde sÔÇÖa f─âcut *debtor, *deutor, apo─ş, supt infl. lu─ş dat, dator; pv. sp. deudor, pg. devedor). Debitor: am r─âmas dator un franc, cu un franc. Dator v├«ndut, foarte dator. Obligat: e╚Öt─ş dator s─â fac─ş asta.
dator├ęsc v. tr. (d. dator). ├Äs dator: a datori un franc la pitar sa┼ş pitarulu─ş. ├Äs obligat: datorim patrii─ş via╚Ťa. ÔÇô ╚śi datorez (ca ├«ndatorez).
DATOR adj. 1. îndatorat. (Om ~ cu bani.) 2. obligat. (Sînt ~ să fac acest lucru.)
dator s. v. DATORIE. ÎNDATORIRE. ÎNSĂRCINARE. OBLIGAȚIE. SARCINĂ.
MAXIMA DEBETUR PUERO REVEDENTIA (lat.) dator─âm copilului cel mai mare respect ÔÇô Iuvenal, ÔÇ×SatiraeÔÇŁ, XIV, 4. P─ârin╚Ťii ├«╚Öi ├«ndeplinesc ├«ndatoririle de educatori ferindu-l pe copil s─â vad─â sau s─â aud─â gesturi sau vorbe necuviincioase.

Datori dex online | sinonim

Datori definitie

Intrare: dator
dator adjectiv
Intrare: datora
datori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
datora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: datori
datori