Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru datorat

dator├í [At: ANON. CAR. / V: ~ri / Pzi: ~r├ęz / E: dator] 1 (F╚Öa) vt A avea de restituit cuiva o sum─â de bani sau un bun material. 2 vt A avea o datorie moral─â (sau legal─â) fa╚Ť─â de cineva. 3 vt (Pex) A trebui s─â fie recunosc─âtor cuiva. 4 vrp (Rar; construit cu subiectul logic ├«n dativ) A fi provocat de... 5 vrp (Rar; construit cu subiectul logic ├«n dativ) A se explica prin... 6 vrp A avea drept cauz─â.
dator├ít, ~─â [At: DEX / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: datora] 1 (D. bani sau bunuri materiale) Care trebuie restituit─â. 2 a (D. obliga╚Ťii morale sau legale) Care trebuie ├«ndeplinit. 3 (D. recuno╚Ötin╚Ť─â) Cuvenit2. 4 Care este provocat de ceva. 5 Care se explic─â prin ceva. 6 Care este cauzat de ceva.
dator├şt, ~─â a vz datorat
DATOR├ü, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de pl─âtit cuiva o sum─â de bani sau, p. ext., un bun; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie moral─â sau legal─â fa╚Ť─â de cineva, a-i fi ├«ndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva fa╚Ť─â de cineva. 3. Refl. A avea drept cauz─â. [Prez. ind. ╚Öi: datoresc. Var.: (├«nv.) dator├ş vb. IV] ÔÇô Din dator.
DATOR├üT, -─é, datora╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre o sum─â de bani sau un bun) Care trebuie pl─âtit, restituit cuiva. ÔÖŽ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ÔÖŽ (Cu valoare de prepozi╚Ťie, ├«n forma datorit─â) Mul╚Ťumit─â, gra╚Ťie. ÔÖŽ (Ie╚Öit din uz) Din cauza, din pricina. [Var.: dator├şt, -─â adj.] ÔÇô V. datori.
DATOR├Ź vb. IV v. datora.
DATOR├ŹT, -─é adj. v. datorat.
DATOR├ü, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de pl─âtit cuiva o sum─â de bani sau, p. ext., altceva; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie moral─â sau legal─â fa╚Ť─â de cineva, a-i fi ├«ndatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva fa╚Ť─â de cineva. 3. Refl. A avea drept cauz─â. [Var.: dator├ş vb. IV] ÔÇô Din dator.
DATORÁT, -Ă adj. v. datorit.
DATOR├Ź vb. IV v. datora.
DATOR├ŹT, -─é, datori╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre o sum─â de bani sau un bun) Care trebuie pl─âtit, restituit cuiva. ÔÖŽ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ÔÖŽ (Cu valoare de prepozi╚Ťie, ├«n forma datorit─â) Mul╚Ťumit─â, gra╚Ťie; din cauza, din pricina. [Var.: dator├ít, -─â adj.] ÔÇô V. datori.
DATOR├ü, datorez, vb. I. (╚śi ├«n forma datori; construit cu dativul) 1. Tranz. (Uneori cu determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗, indic├«nd o institu╚Ťie bancar─â) A fi dator, a avea de pl─âtit cuiva o sum─â de bani sau, p. ext., altceva. Datore╚Öte o sum─â de bani la banc─â. Ôľş Tu ├«mi datore╚Öti cincizeci de kilograme porumb. SADOVEANU, P. M. 264. ├Ä╚Ťi mul╚Ťumesc, frate, trebuie s─â-mi spui c├«t ├«╚Ťi datorez. CAMIL PETRESCU, B. 221. ÔŚŐ Fig. Nu datorez nim─ânui nici o socoteal─â. SEBASTIAN, T. 283. 2. Tranz. A fi obligat (cu ceva fa╚Ť─â de cineva), a avea o datorie moral─â (fa╚Ť─â de cineva), a trebui s─â mul╚Ťume╚Öti cuiva pentru ceva. Omului acesta ├«i datoresc copiii mei via╚Ťa tat─âlui lor. CAMIL PETRESCU, T. I 426. Toate aceste reflec╚Ťiuni pu╚Ťin m─âgulitoare pentru mine ╚Öi florile mele nu m-au ├«mpiedicat de-a exersa g─âzduirea ce datorez oaspe╚Ťilor. NEGRUZZI, S. I 99. 3. Refl. unipers. (Mai ales ├«n forma datori) A avea (pe cineva sau ceva) drept cauz─â. C─ârei nedrept─â╚Ťi se datore╚Öte trimiterea lui ├«n linia ├«nt├«i? CAMILAR, N. I 350. Ne├«nduplecatei lor voin╚Ťe ╚Öi materialului d├«rz din care s├«nt pl─âm─âdi╚Ťi se datoreaz─â faptul c─â la poalele m─âre╚Ťilor mun╚Ťi nu se ├«ntinde un ╚Ťinut de mizerii. BOGZA, C. O. 269. Surparea p─ârintelui meu se datore╚Öte m─âritului domn de ast─âzi. SADOVEANU, Z. C. 74. Nu ╚Ötia c─â acest monument se datore╚Öte celui mai mare sculptor. MACEDONSKI, O. III 72. ÔŚŐ Tranz. A povestit tot cui ├«i datore╚Öte rana sa. EMINESCU, N. 125. ÔÇô Variant─â: dator├ş, datoresc, vb. IV.
DATORÁT, -Ă adj. v. datorit.
DATOR├Ź vb. IV v. datora.
DATOR├ŹT, -─é, datori╚Ťi, -te, adj. (╚śi ├«n forma datorat) 1. (Despre o sum─â de bani sau un bun) Care trebuie pl─âtit, restituit, dat (cuiva), cu care e╚Öti dator (cuiva). Domnule subdirector, fii te rog bun ╚Öi ├«nm├«neaz─â suma datorit─â. CAMIL PETRESCU, T. I 544. 2. Care se cuvine, care constituie o obliga╚Ťie legal─â sau moral─â. Mi-am f─âcut anii datora╚Ťi, am ie╚Öit subofi╚Ťer; am dat un examen special ╚Öi am intrat ├«n corpul jandarmilor. SADOVEANU, P. M. 106. Feti╚Ťa ├«nalt─â st─âtea tot cu mine ÔÇô c├«t ├«i permitea stricta polite╚Ťe datorit─â altora. IBR─éILEANU, A. 28. 3. (Construit cu dativul) Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... Febra asta, datorit─â pumnalului ╚Öi st├«ng─âciei tale, mi-a salvat mintea. CAMIL PETRESCU, T. II 278. ÔÖŽ (Numai ├«n forma datorit─â; cu valoare de prepozi╚Ťie) a) Mul╚Ťumit─â, gra╚Ťie. Datorit─â unor foi de ├«nvelit marfa... am descoperit versiunea cea bun─â a acestei povestiri. SADOVEANU, D. P. 6. Datorit─â muncii d-tale... biblioteca e azi ├«n regul─â. CAMIL PETRESCU, T. I 150. b) Din cauza, din pricina. A murit datorit─â unui atac de angin─â pectoral─â. CAMIL PETRESCU, T. I 222. ÔÇô Variant─â: dator├ít, -─â adj.
*dator├í2 (a se ~)/(├«nv.) dator├ş2 (a se ~) (a avea drept cauz─â) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se datore├íz─â/se dator├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se dator├í/se datore├í; conj. prez. 3 s─â se dator├ęze/s─â se datore├ísc─â; ger. datorß║ąndu-se/dator├şndu-se
dator├í1 (a ~)/(├«nv.) dator├ş1 (a ~) (a avea o datorie material─â sau moral─â) vb., ind. prez. 3 sg. datore├íz─â/dator├ę╚Öte, imperf. 3 sg. dator├í/datore├í; conj. prez. 3 s─â dator├ęze/s─â datore├ísc─â; ger. datorß║ąnd/dator├şnd
dator├í/dator├ş vb., ind. prez. 1 sg. dator├ęz/dator├ęsc, 3 sg. ╚Öi pl. datore├íz─â/ 3 sg. dator├ę╚Öte, imperf. 3 sg. dator├í/datore├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. dator├ęze/datore├ísc─â; ger. dator├ónd/dator├şnd
dator├şt/dator├ít adj. m., pl. dator├ş╚Ťi/dator├í╚Ťi; f. sg. dator├şt─â/dator├ít─â, pl. dator├şte/dator├íte
DATORÁT adj. debitor. (Sumă ~.)
DATOR├ŹT adj. v. cuvenit.
A DATOR├ü ~├ęz tranz. 1) A avea de restituit (cuiva). 2) A avea ├«n posesie purt├ónd obliga╚Ťia moral─â de recuno╚Ötin╚Ť─â (cuiva). ~ cuiva via╚Ťa. [Var. a datori] /Din dator
A SE DATORÁ se ~eáză intranz. A avea drept cauză; a fi urmarea. Succesul său se ~ează hazardului. [Var. a se datori] /Din dator
DATOR├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) (despre un ├«mprumut) Care trebuie ├«napoiat. 2) Care se cuvine; necesar de a fi ├«ndeplinit; cuvenit. [Var. datorit] / v. a datora
dator├Č v. a fi dator ├«n bani: nu-╚Ťi datoresc nimic.
dator├ęsc v. tr. (d. dator). ├Äs dator: a datori un franc la pitar sa┼ş pitarulu─ş. ├Äs obligat: datorim patrii─ş via╚Ťa. ÔÇô ╚śi datorez (ca ├«ndatorez).
DATORAT adj. debitor. (Sum─â ~.)
DATORIT adj. cuvenit. (Respectul ~ cuiva.)
MAXIMA DEBETUR PUERO REVEDENTIA (lat.) dator─âm copilului cel mai mare respect ÔÇô Iuvenal, ÔÇ×SatiraeÔÇŁ, XIV, 4. P─ârin╚Ťii ├«╚Öi ├«ndeplinesc ├«ndatoririle de educatori ferindu-l pe copil s─â vad─â sau s─â aud─â gesturi sau vorbe necuviincioase.

Datorat dex online | sinonim

Datorat definitie

Intrare: datorat
datorat
Intrare: datora
datori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
datora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: datorit
datorat
datorit