Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru datin─â

d├ítin─â sf [At: URECHE, LET. I, 316/16 / V: (├«nv) d├ędi~, (reg) d├ęt~ / Pl: ~ni, (├«nv) ~ne / E: vsl đ┤đ░đ┤đŞđŻđ░] 1 (Asr) Regul─â (2). 2 Deprindere p─âstrat─â din timpuri vechi, consacrat─â prin tradi╚Ťie ╚Öi caracteristic─â pentru un popor sau pentru o colectivitate mai restr├óns─â. 3 (Rar; ├«la) De ~ Tradi╚Ťional. 4 (├Älav) Dup─â ~ (sau potrivit ~nei) Conform tradi╚Ťiei. 5 (├Äal) Conform uzan╚Ťei. 6-7 (├Ävr; ├«lv) A (se) lua (sau a (se) face) ~ A (se) ├«ncet─â╚Ťeni. 8 (├Ävp; adesea precedat de verbul a avea) Ceea ce este mo╚Ötenit. 9 (├Ävp; adesea precedat de verbul a avea) Particularitate. 10 (├Ävp; pex; adesea precedat de verbul a avea) Obi╚Önuin╚Ť─â. 11 (├Änv) Dat─â2.
D├üTIN─é, datini, s. f. 1. Obicei p─âstrat din vechime, consacrat prin tradi╚Ťie, caracteristic pentru o colectivitate; tradi╚Ťie, uzan╚Ť─â. 2. (Rar) Regul─â, tipic. ÔÇô Din sl. d─Ľdina ÔÇ×mo╚ÖtenireÔÇŁ.
D├üTIN─é, datini, s. f. 1. Obicei sau deprindere consfin╚Ťit─â ├«n timp ╚Öi devenit─â tradi╚Ťional─â pentru o colectivitate de oameni; tradi╚Ťie, uzan╚Ť─â. 2. (Rar) Regul─â, tipic. ÔÇô Din sl. d─Ľdina ÔÇ×mo╚ÖtenireÔÇŁ.
D├üTIN─é, datini, s. f. 1. Obicei sau deprindere (mo╚Ötenit─â din timpuri vechi) consacrat─â ╚Öi devenit─â tradi╚Ťional─â pentru o colectivitate de oameni; tradi╚Ťie, uzan╚Ť─â. Acolo la munte, noi nu cunoa╚Ötem st─âp├«n, nici nu obijduim pe semenii no╚Ötri. Tr─âim ├«n fr─â╚Ťie, dup─â datin─â ╚Öi dreptate. SADOVEANU, N. F. 179. Dar iat─â c─â mireasa-n prag s-arat─â, ╚śi, dup─â vechea datin─â p─âg├«n─â, Ea ├«╚Öi desprinde v─âlul ei de fat─â. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 17. Ce e datina? O lege! Zi o lege str─âmo╚Öeasc─â! Bun─â-n vremuri, dar ce poate s─â nu se mai potriveasc─â Celor ce cu prop─â╚Öirea s-au n─âscut ├«n vremea lor. DAVILA, V. V. 154. 2. (Rar) Rost. Ce s─â-i fac eu, dac─â a╚Öa e basmul? Va s─â-l spui ╚Öi eu dup─â cum este ╚Öartul ╚Öi datina lui. ODOBESCU, S. III 197.
dátină s. f., g.-d. art. dátinii; pl. dátini
dátină s. f., g.-d. art. dátinii; pl. dátini
D├üTIN─é s. 1. fel, obicei, r├ónduial─â, tradi╚Ťie, uz, uzan╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi pop.) r├ónd, (pop.) dat─â, lege, (├«nv. ╚Öi reg.) poman─â, (reg.) or├ónd─â, (Transilv.) suc─â, (prin Ban.) zacon, (├«nv.) pravil─â, predanie, ╚Öart, tocmeal─â, (turcism ├«nv.) adat. (A╚Öa-i ~ din b─âtr├óni.) 2. v. cutum─â.
D├üTIN─é ~i f. Obi╚Önuin╚Ť─â de via╚Ť─â colectiv─â, tradi╚Ťional─â, devenit─â lege nescris─â a unui popor sau a unei comunit─â╚Ťi omene╚Öti. [G.-D. datinei] /<sl. d─Ľdina
datină f. 1. obiceiu fixat: datini străbune; 2. pl. apucături: datini bune [Derivat din dată, care, în Banat, are sensul de datină, adică ceva dat, stabilit].
d├ítin─â, ├«n vest d├ętin─â, ├«n est (vech─ş) d├ędin─â f., pl. ─ş (vsl. d─Ľdina, mo╚Ötenire, infl. de dat. V. dedi╚Ť─â. Cp. cu ba╚Ötin─â). Obice─ş, deprindere, uz: cum este datina har╚Ťulu─ş (Cost. 1, 339).
DATIN─é s. 1. fel, obicei, r├«nduial─â, tradi╚Ťie, uz, uzan╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi pop.) r├«nd, (pop.) dat─â, lege, (├«nv. ╚Öi reg.) poman─â, (reg.) or├«nd─â, (Transilv.) suc─â, (prin Ban.) zacon, (├«nv.) pravil─â, predanie, ╚Öart, tocmeal─â, (turcism ├«nv.) adet. (A╚Öa-i ~ din b─âtr├«ni.) 2. (JUR.) consuetudine, cutum─â, obicei, tradi╚Ťie, uz, uzan╚Ť─â. (Practic─â consacrat─â prin ~.)

Datin─â dex online | sinonim

Datin─â definitie

Intrare: datin─â
datin─â substantiv feminin