datat definitie

2 intrări

20 definiții pentru datat

datá [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~téz / E: fr dater] 1 vt A pune data (1) pe un act, document, scrisoare etc. 2 vt A stabili data exactă a unui eveniment din trecut. 3 vi (Nob) A se învechi. 4 vi (Adesea cu determinări introduse prin prepozițiile „din”, „de la”, „de”) A începe să existe. 5 vi (Rar) A se face cunoscut Si: a se remarca.
datát1 sn [At: DLR / Pl: ~uri / E: data] (Rar) 1-4 Datare (1-4).
datát2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: data] 1 (D. scrieri, acte sau scrisori; pex d. obiecte) Care poartă data (1). 2 (D. fapte, evenimente etc.) Căruia i s-a stabilit data (2). 3 (Nob) Învechit. 4 (D. un document, obiect, monument etc.) Căruia i s-a stabilit data sau perioada de când începe să existe. 5 (Rar) Remarcat.
DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.
DATÁT, -Ă, datați, -te, adj. (Despre fapte, evenimente etc.) Căruia i s-a stabilit data. ♦ (Despre acte, scrisori etc.) Care poartă dată. – V. data.
DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.
DATÁT, -Ă, datați, -te, adj. (Despre fapte, evenimente etc.) Căruia i s-a stabilit data. ♦ (Despre acte, scrisori etc.) Care poartă dată. – V. data.
DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili timpul exact cînd s-a întîmplat ceva. ♦ A pune data (pe o scrisoare sau pe un act). 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. «de la», «de» sau «din») A-și avea începutul, a începe să existe (într-un anumit moment). Ceramică care datează din epoca elenistică.
DATÁT, -Ă, datați, -te, adj. (Despre un fapt, un eveniment etc.) Căruia i s-a stabilit data. ♦ (Despre o scrisoare, un act etc.) Care poartă dată.
datá (a ~) vb., ind. prez. 3 dateáză
datá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. și pl. dateáză
DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)
DÁTA s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da].
DATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-și avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare].
DÁTA1 s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. (< lat. data)
DATÁ2 vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ◊ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-și avea începutul, a începe din... (< fr. dater)
A DATÁ ~éz 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea începutul; a-și trage existența. /<fr. dater
datà v. a pune data.
DATA vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)
datát, -ă adj. Demodat, învechit ◊ „Patetica «Baladă a soldatului», răscolitoare și vie și câtuși de puțin datată (numai în măsura în care sentimentele noastre pot fi «datate»), rămâne o capodoperă a filmelor de război, atât de westernizate, policierizate în ultima vreme.” R.lit. 6 VI 85 p. 7. ◊ „Un text din începutul anilor ’70 poate acum părea datat: nu dă soluții, pune doar probleme, caută căi de înțelegere.” R.lit. 1824 XI 92 p. 16. ◊ „Avem de-a face, este evident, cu un document datat.R.lit. 48/93 p. 4 (din fr. daté, it. datato; DPN 1965)

datat dex

Intrare: data
data verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: datat
datat adjectiv