datá [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~téz / E: fr dater] 1 vt A pune data (1) pe un act, document, scrisoare etc. 2 vt A stabili data exactă a unui eveniment din trecut. 3 vi (Nob) A se învechi. 4 vi (Adesea cu determinări introduse prin prepozițiile „din”, „de la”, „de”) A începe să existe. 5 vi (Rar) A se face cunoscut Si: a se remarca.

datáre sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~tắri / E: data] 1 Punere a datei pe o scriere, un act, o scrisoare etc. Si: datat1 (1). 2 Stabilire a datei unui eveniment din trecut Si: datat1 (2). 3 (Nob) Învechire. 4 Stabilire a perioadei sau a datei de când începe să existe un document, obiect, monument etc. Si: datat1 (4). 5 (Rar) Remarcare.

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.

DATÁRE, datări, s. f. Acțiunea de a data. – V. data.

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.

DATÁRE, datări, s. f. Acțiunea de a data. – V. data.

DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili timpul exact cînd s-a întîmplat ceva. ♦ A pune data (pe o scrisoare sau pe un act). 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. «de la», «de» sau «din») A-și avea începutul, a începe să existe (într-un anumit moment). Ceramică care datează din epoca elenistică.

DATÁRE, datări, s. f. Acțiunea de a data.

datá (a ~) vb., ind. prez. 3 dateáză

datáre s. f., g.-d. art. datắrii; pl. datắri

datá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. și pl. dateáză

datáre s. f., g.-d. art. datării; pl. datări

DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)

DÁTA s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da].

DATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-și avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare].

DATÁRE s.f. Acțiunea de a data și rezultatul ei. [< data].

DÁTA1 s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. (< lat. data)

DATÁ2 vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ◊ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-și avea începutul, a începe din... (< fr. dater)

A DATÁ ~éz 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea începutul; a-și trage existența. /<fr. dater

datà v. a pune data.

DATA vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)