dată definitie

53 definiții pentru dată

dat2[1], ~ă [At: CAMIL PETRESCU, U. N. 232 / Pl: dați[2], ~e / E: da3] 1 a (D. obiecte, bunuri) Pus la îndemâna, în mâna, brațele, gura etc. cuiva. 2 a (D. mâncare, băutură) Oferit. 3 a Distribuit. 4 a (Pex) Repartizat. 5 a (D. o activitate) Încredințate cuiva. 6 a Predat. 7 a Destinat. 8 a (Mai ales în determinări introduse prin prepozițiile „pe”, „pentru”, „în schimb”) Cedat pentru a primi în loc altceva. 9 a (Îvp) Așezat într-un anumit loc sau poziție. 10 a (D. ușă, poartă, îla) ~ de perete Împins în laturi. 11 a (Pex; d. ușă, poartă; îal) Larg deschis. 12 a (Îla) ~ peste cap Lucrat superficial. 13 (Pex; îal) Distrus. 14 (D. terenuri) Care se întinde până la... 15 (Cu determinări introduse prin prepoziția „cu”) Acoperit cu un strat de vopsea, ulei, metal etc. 16 (D. oameni) Uns cu un strat de cremă, ruj, pudră etc. 17 a (Pex; cu determinări introduse prin prepoziția „cu”) Stropit. 18 (D. substanțe) Întins pe ceva. 19 (D. oameni) Încredințat cuiva în vederea unui scop. 20 a (Pop; d. vite) Mânat. 21 (Îvr) Trimis. 22 (Îvr) Amânat. 23 a (Înv) Supus. 24 (Îvp; d. cetăți, armate) Predat. 25 a (D. oameni) Care se lasă atras, cuprins, copleșit de... 26 (D. știri, informații) Adus la cunoștință. 27 (Îal) ~ la ziar Publicat în ziar. 28 a (Îal) Trimis spre publicare la ziar. 29 (Îla) ~ la televizor Difuzat la televizor. 30 (Îla) ~ la lumină (sau la iveală) Descoperit. 31 (Îal) Arătat. 32 a (D. o scriere; îal) Publicat. 33 a (D. bunuri materiale) Realizat prin muncă. 34 a (Pex; d. bunuri materiale) Produs. 35 a (D. legi, documente) Elaborat și făcut cunoscut Si: emis. 36 a (D. concursuri, teze, examene) Susținut. 37 a (D. băuturi alcoolice; îla) ~ pe gât Băut lacom, dintr-o dată. 38 a Pus la dispoziție. 39 a Prezentat. 40 a (Îe) La un moment ~ Într-un anumit moment. 41 a (Îae) În clipa aceea. 42 a (Îe) În cazul ~ În acest caz. 43 a (Îlc) ~ fiind (că) Ținând seama de... 44 a (Îal) Deoarece. 45 a (D. oameni; îla) ~ dracului (sau naibii) Deștept. 46 a (D. oameni; îal) Șmecher. 47 a (Îla) ~ uitării Uitat. 48 a (Îal) Părăsit. 49 sf (Reg) Obicei. 50 sf (Îlav) (Pre)cum e ~ După cum este obiceiul. 51 sf (Mol) Una dintre părțile de câte șaisprezece prăjini ale unei făclii Si: obrațe, trunchi. corectată
datá [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~téz / E: fr dater] 1 vt A pune data (1) pe un act, document, scrisoare etc. 2 vt A stabili data exactă a unui eveniment din trecut. 3 vi (Nob) A se învechi. 4 vi (Adesea cu determinări introduse prin prepozițiile „din”, „de la”, „de”) A începe să existe. 5 vi (Rar) A se face cunoscut Si: a se remarca.
dátă sf [At: ASACHI, S. L. II, 45 / Pl: ~te / E: fr date] 1-2 Timp sau moment în care are (sau va avea) loc un fapt, o întâmplare Si: oară1 (1). 3 (Îlav) ~ta trecută Într-o împrejurare trecută. 4 (Îlav) ~ta viitoare Într-o împrejurare ulterioară. 5 (Îlav) De ~ta aceasta (sau asta), ori (înv) astă ~ Acum. 6 (Îal) În rândul acesta. 7 (Înv; îlav) Din ~ta de acum De acum înainte. 8 (Îlav) Întru (sau la) acea ~ În acel timp. 9 (Înv; îal) Imediat. 10 (Îlal) Pe ~ ce (sau cum) Imediat. 11 (Îal) În momentul când. 12 (Îlav; îoc) de două sau de mai multe ori) O ~ Într-un singur rând. 13 (Îlav) Nu o ~ Adesea. 14 (Îlav) O ~ (cu) În același timp (cu). 15 (Îlav) O ~ cu capul Niciodată. 16 (Îe) O ~ pentru totdeauna Definitiv. 17 (Îe) Încă o ~ Din nou. 18 (Îae) A doua oară. 19 (Îlc) O ~ (ce) Imediat (ce). 20 (Îal) De vreme ce. 21 (Înv; îlav) întâia ~ cât Îndată ce. 22 Timp precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. 23 Indicație exactă a timpului (exprimată calendaristic) care apare pe un document, pe o scrisoare, lucrare etc. 24 (Mpl) Numere, mărimi, relații, fapte, elemente etc. care servesc la rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unor cercetări, urmând să fie supuse unor prelucrări și care pot servi la tragerea unei concluzii, la luarea unei decizii etc.
DAT2, -Ă, (I) dați, -te, adj., (II) dăți, s. f. I. Adj. Pus la dispoziție, oferit: înmânat, transmis, prezentat, dăruit. ◊ Expr. La un moment dat = într-un anumit moment; în clipa aceea. În cazul dat = în acest caz, în cazul de față. Dat fiind (că...) = ținând seama de... (sau că...), având în vedere (că...); deoarece. Dat dracului (sau naibii) = deștept, isteț; șmecher, șiret. Dat uitării = uitat, părăsit. II. S. f. Momentul, împrejurarea (repetabilă) când se produce un fapt; oară, rând. ◊ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior. Data viitoare = într-o împrejurare ulterioară. De data aceasta (sau asta) ori de astă dată = de rândul acesta, acum. Pe dată ce... (sau cum...) = îndată; pe loc, numaidecât. O dată = într-un singur caz; Nu o dată = de multe ori. Încă o dată = din nou. III. S. f. (Pop.) Soartă, destin. ◊ Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina. – V. da2.
DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.
DÁTĂ, date, s. f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. ♦ Indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. II. 1. (La pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. 2. (Mat.) Fiecare dintre mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează să fie supuse unei prelucrări. – Din fr. date.
DAT2, -Ă, dați, -te, adj., s. f. I. Adj. Pus la dispoziție, oferit; înmânat, transmis, prezentat, dăruit. ◊ Expr. La un moment dat = într-un anumit moment; în clipa aceea. În cazul dat = în acest caz, în cazul de față. Dat fiind (că...) = ținând seama de... (sau că...), având în vedere (că...); deoarece. Dat dracului (sau naibii) = deștept, isteț; șmecher, șiret. Dat uitării = uitat, părăsit. II. S. f. 1. Momentul, împrejurarea (repetabilă) când se produce un fapt; oară, rând. ◊ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior. Data viitoare = într-o împrejurare ulterioară. De data aceasta (sau asta) ori de astă dată = de rândul acesta, acum. Pe dată ce... (sau cum...) = îndată; pe loc, numaidecât. O dată = într-un singur caz. Nu o dată = de multe ori. Încă o dată = din nou. 2. (La pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. III. S. f. (Reg.) Soartă, destin. ◊ Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina. – V. da2.
DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.
DÁTĂ, date, s. f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. ♦ Indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusă la întocmirea lor). II. Fiecare dintre numerele, mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează să fie supuse unei prelucrări. – Din fr. date.
DAT2, -Ă, dați, -te, adj. Pus la dispoziție, oferit, înmînat, predat, remis, transmis, prezentat, dăruit. ◊ Expr. La un moment dat = într-un anumit moment; în acel moment, în clipa aceea. În cazul dat = în acest caz, în cazul de față. Dat fiind (că...) = ținînd seama de (sau că...), avînd în vedere (că...); deoarece. Dat dracului (sau naibii) = deștept, isteț; șiret, șmecher. Are o trecere nebună... E dat dracului... Uite, la table... i-a smintit pe toți. CAMIL PETRESCU, U. N. 232. Dat uitării = uitat, părăsit de toți.
DATÁ, datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili timpul exact cînd s-a întîmplat ceva. ♦ A pune data (pe o scrisoare sau pe un act). 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. «de la», «de» sau «din») A-și avea începutul, a începe să existe (într-un anumit moment). Ceramică care datează din epoca elenistică.
DÁTĂ3 s. f. 1. (Regional, numai în expr.) Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina; după cum trebuie, după cum se cuvine, se cade, se obișnuiește. Cu lăutari s-aducem fata, Cu vin și chef, precum e data. COȘBUC, P. I 241. Stați... pînă merg eu... să mă gat, cum e data să meargă omul RETEGANUL, P. III 9. 2. (Popular) Soartă, destin. Eu n-am mumă, tu n-ai tată, Amîndoi sîntem d-o dată. BIBICESCU, P. P. 25. ◊ Expr. Așa-i (sau așa i-a fost) data (cuiva) = așa-i soarta (cuiva), așa i-a fost (cuiva) sortit, scris. Așa-i data fetelor Să scrie cătanelor. HODOȘ, P. P. 208.
DÁTĂ1, dăți, s. f. (Rar la pl.) Timpul sau momentul în care are loc un fapt sau o întîmplare. Se aud lătrăturile unui cîine de fiecare dată cînd vine sau pleacă lume străină. CAMIL PETRESCU, T. I 533. A fost singura dată în trei luni cînd au vorbit atît de lung. C. PETRESCU, C. V. 356. O singură dată a întrebat cu gura plină de plăcintă: Elisabeta, de cîte ori se mănîncă la noi pe zi? SAHIA, N. 57. ◊ (În concurență cu «oară») L-ai văzut prima dată acum două săptămîni. CAMIL PETRESCU, T. III 119. Dar eu văd de-atîtea dăți Ce cuminte-i firea! COȘBUC, P. I 264. Și-ntîia dată-n viață un plîns amar mă-neacă. EMINESCU, O. I 91. ◊ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior, în împrejurarea trecută. Ca și data trecută, aruncară făina pe jos. ȘEZ. I 86. Data viitoare = cu prilejul ulterior, într-o împrejurare viitoare. Să știți că vă aduc data viitoare un ulcior de țuică. SADOVEANU, P. M. 28. De data aceasta (sau asta) sau de astă dată = în împrejurarea în care ne găsim acum, de rîndul acesta, acuma. De data aceasta n-ar mai fi o luptă, ci s-ar vedea simple trupuri... cum aleargă mecanic, în dorul de viață. SAHIA, N. 18. De astă dată însă vă rog să-mi răspundeți categoric. VLAHUȚĂ, O. A. 431. Tot eu te voi scăpa și de data asta. ȘEZ. IV 4. Pe dată (ce... sau cum...), pe loc, numaidecît; în momentul cînd... Orice fecior o vedea Pe dată o și-ndrăgea. TEODORESCU, P. P. 152. (În opoziție cu de două ori) O dată = într-un singur rînd, nu de mai multe ori. Cînd era să iasă, își mai aruncă ochii o dată prin grajd. ISPIRESCU, L. 3. N-am pățit eu asta numai o dată în viața mea. CREANGĂ, P. 124. Să mai sărut o dată pămîntul țerei mele! ALECSANDRI, P. III 296. Să nu ne mai întîlnim Numai sîmbăta o dată, Duminica ziua toată, Alte zile-arareori, Într-una de nouă ori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 62. Nu o dată = în repetate rînduri, de multe ori, adesea. O dată (cu) = în același timp (cu)..., cu același prilej, concomitent, simultan. O dată cu venirea serii, femeile au aprins focul în vatră. BOGZA, C. O. 117. Baba, care se culcase o dată cu găinile, se sculă cu noaptea-n cap. CREANGĂ, P. 6. Nu te ocupa de multe trebi o dată. NEGRUZZI, S. I 248. (Cu o construcție mai puțin obișnuită) Ajunse cu seara o dată la un loc. RETEGANUL, la TDRG. ◊ Expr. O dată cu capul = cu nici un preț, niciodată. O dată cu capul nu putea el crede una ca asta. ISPIRESCU, L. 20 St! nu deschide o dată cu capul! CARAGIALE, O. I 99. O dată pentru totdeauna = definitiv, irevocabil. Ei trebuie să înțeleagă o dată pentru totdeauna că forța brațelor noastre întrece forța tuturor motoarelor. SAHIA, N. 36. Încă o dată = din nou, a doua oară. Încă o dată de vei veni... să te faci că nici mă cunoști. id. ib. 62. ◊ Loc. conj. O dată = (înaintea unui participiu sau a unui adjectiv) din moment ce, îndată ce, imediat ce. O dată intrată pe calea putreziciunii morale și intelectuale, clasa burgheză se cadaverizează. IONESCU-RION, C. 109. O dată pornit din casa d-tale, înapoi nu m-oi mai întoarce. CREANGĂ, P. 192. O dată liberi, unii din noi luară calea Parisului, alții se duseră în Transilvania. BOLINTINEANU, O. 269. O dată ce = de vreme ce. O dată ce s-a luat hotărîrea, rămîne valabilă.
DÁTĂ2, date, s. f. 1. Indicație precisă a timpului calendaristic (zi, an etc.) în care s-a întîmplat un eveniment sau un fapt. Nici un vapor romînesc nu pleca la acea dată spre Rotterdam. BART, E. 247. ♦ Mențiune indicînd timpul (anul, luna, ziua) întocmirii unei scrisori, a unui act, a unei inscripții etc. Cînd am venit la prînz, am găsit ușa închisă și biletul ăsta pe ușă... Uite, scrie data, 15 octombrie 1937. CAMIL PETRESCU, T. III 53. 2. (Mai ales la pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente necesare care servesc ca punct de plecare în cercetarea unei chestiuni, la tragerea unei concluzii sau la luarea unei hotărîri. Mi-ar fi trebuit date precise. DAVIDOGLU, M. 90. Aș putea, cu datele pe care le am despre viața și firea ta, să-ți dovedesc că «pesimismul» tău nu e de loc sincer. VLAHUȚĂ, O. A. 326. Miron și alți hronicari au scris mai toți după tradiții, fără a îngriji datele. NEGRUZZI, S. I 202.
áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv.
álte dăți (în alte împrejurări) loc. adv.
datá (a ~) vb., ind. prez. 3 dateáză
dátă1 (oară) s. f., g.-d. art. dắții; pl. dăți
dátă2 (obicei, soartă) (reg.) s. f.
dátă3 (zi, cifră, element matematic) s. f., g.-d. art. dátei; pl. dáte
*dáte (informații) s. f. pl.
áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăți
dat adj. m., pl. dați; f. sg. dátă, pl. dáte
datá vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. și pl. dateáză
dátă (momentul unei întâmplări, oară) s. f., g.-d. art. dății; pl. dăți
dátă (soartă, obicei) s. f.
dátă (calendaristică, a unei probleme) s. f., pl. dáte
DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)
DÁTĂ s. 1. (înv.) veleat. (La ce ~ s-a întâmplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleat. (La ~ hotărâtă...) 3. v. oară. 4. v. rând, (reg.) vers. (În trei dăți am fost pe deal.)
DÁTĂ s. v. datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiție, ursită, uz, uzanță, zodie.
DÁTA s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da].
DATÁ vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-și avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare].
DÁTĂ s.f. Timp în care s-a petrecut, s-a făcut sau trebuie să se facă ceva; indicația acestui timp. [< fr. date, it. data].
DÁTA1 s. n. lucrările cunoscute, date care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. (< lat. data)
DATÁ2 vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ◊ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-și avea începutul, a începe din... (< fr. dater)
DÁTĂ s. f. 1. timp în care s-a petrecut sau urmează să se facă ceva; indicația acestui timp. 2. (mat.) număr, mărime, relație etc. care servește la rezolvarea unei probleme. 3. (pl.) informații referitoare la ceva. (< fr. date)
dată (dắți), s. f.1. Oară, rînd. – Dintr-o dată, brusc. – Pe dată, imediat. – 2. Soartă, destin. De la dat, part. de la a da (după Tiktin, direct din lat. data); pentru al doilea sens, cf. lat. fata, rom. zisa, scrisa. Cu acest ultim sens formează și pl. date. Se întîlnește cu dată, s. f. (timpul precis al unui eveniment), din fr. date, și dată, s. f. (dat, antecedent), traducere a fr. donnée. Comp. altădată, adv. (odinioară), care se distinge de obicei de altă dată (în alt rînd; încă o dată); deocamdată, adv. (pentru moment); deodată, adv. (dintr-o dată, brusc; simultan); vreodată, adv. (uneori); niciodată, adv. (nicicînd); îndată, adv. (imediat). – Din rom. provine rut. data „rație” (Candrea, Elemente, 407).
DAT1 dátă (dați, dáte) v. A DA.~ dracului a) foarte isteț; ager; b) șmecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o dată. În cazul ~ în cazul de față. ~ fiind (că...) având în vedere; deoarece; întrucât. ~ uitării părăsit; uitat. / v. a da
A DATÁ ~éz 1. tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea începutul; a-și trage existența. /<fr. dater
DÁTĂ2 dăți f. Fiecare dintre cazurile când se produce o întâmplare sau un fapt care se repetă; oară. O singură ~. Ultima ~.De altă ~ din trecut; de cândva. O ~ pentru totdeauna definitiv; categoric. De fiecare ~ de câte ori are loc. De ~a aceasta în cazul de față. /<fr. date
DÁTĂ1 ~e f. 1) Timpul precis când s-a produs sau urmează să se producă un fapt, un eveniment. ~ istorică. 2) Indicație a acestui timp pe un act. 3) la pl. Fapte concrete cunoscute care servesc drept punct de plecare pentru cercetarea unei probleme sau pentru a trage o concluzie. ~e științifice. /<fr. date
datà v. a pune data.
dată f. 1. deseamnă momentul, timpu lui sau repetițiunea-i: întâia-dată, altă dată; pe dată, la moment; 2. fig. soartă: așa le-a fost dată; 3. pl. noțiuni ce servă de bază unui raționament, unei cercetări: datele fundamentale ale discuțiunii; 4. timpul preciz când s’a făcut sau e să se facă ceva. [Lat. DATA; sensurile 3 și 4 reproduc pe ale fr. donnée și date].
Date f. pl. Câteva date remarcabile în istoria universală: Puterea lui Pericle (445 a. Cr.), Moartea lui Alexandru cel Mare (323 a. Cr,), Bătălia dela Acțiu (31 a. Cr.), Nașterea lui Crist (anul 14 din domnia lui August), începutul evului-mediu (395), Carol Magnu împărat al Occidentului (800), Cruciatele (1096-1291), Descoperirea tiparului (1436), Coprinderea Constantinopolii (1453), Descoperirea Americei (1492), Reforma lui Luther (1517), Fanarioții (1816), Răpirea Bucovinei (1777), Zavera (1821), Unirea Principatelor (1859), Congresul din Berlin (1878), Proclamarea Regatului României (1881), Tractatul din Versailles (1919).
dátă f., pl. dățĭ (d. daŭ). Oară, moment: o dată (pl. de doŭă orĭ). Întîĭa dată saŭ întîĭa oară, prima dată saŭ prima oară (pl. a doŭa, a treĭa oară). Rînd, serie de timp: astă dată, de astă dată, data asta (acuma, în acest timp). Altă dată, odată, odinioară (lat. olim), nu acuma: altă dată eram maĭ fericit, să viĭ altă dată. De o cam dată. V. deocamdată. Pe dată, îndată, imediat (V. odată). Dintr’o dată, pe dată, îndată, dintr’o singură lovitură: dintr’o dată l-a învins. Dată, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziŭa, timpu cînd s’a făcut, cînd s’a emis un lucru: pe peatră era data anuluĭ 1504 (moartea luĭ Ștefan cel Mare). Pl. Noțiunĭ, înformațiunĭ ale științeĭ (fr. donée): în această carte îs date importante.
DATA vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)
da s. v. DATINĂ. DESTIN. FATALITATE. FEL. MENIRE. NOROC. OBICEI. PREDESTINARE. RÎNDUIALĂ. SOARTĂ. TRADIȚIE. URSITĂ. UZ. UZANȚĂ. ZODIE.
DA s. 1. (înv.) veleat. (La ce ~ s-a întîmplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleat. (La ~ hotărîtă...) 3. oară. (Întîia ~.) 4. rînd, (reg.) vers. (În trei ~ am fost pe deal.)
A NOVO (lat.) din nou; încă o dată – Afacere judiciară trimisă a novo în fața altei instanțe.
DÁTĂ (< fr.) s. f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează a se produce un eveniment; indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusă la întocmirea lor). ◊ (Dr.) D. certă = dată (I) calendaristică începând de la care existența unui înscris sub semnătură privată (indiferent dacă a fost sau nu datat de către părți) nu mai poate fi contestată de către terți, fiind considerată a constitui, pentru aceștia, adevărata dată a actului respectiv. II. 1. (La pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. ◊ (INFORM.) Structuri de date = capitol al informaticii, care studiază modul de organizare a datelor. 2. (MAT.) Fiecare dintre numerele, mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează a fi supuse unei prelucrări logice sau matematice. ♦ Reprezentare a informației (2) care poate fi memorată, transmisă sau prelucrată în cadrul unui sistem informatic. 3. (EC.) Date preliminare = indicatori asupra unui fenomen ce se desfășoară în timp, calculați înainte de încheierea lui, pe baza unor realizări efective și pe baza informații legate de posibilitățile și tendințele existente. 4. (FIN.) D. de emisiune = a) data punerii în circulație a unei bancnote, monede, hârtii de valoare, polițe, cec etc. b) data lansării efective a unui împrumut care corespunde cu cea a publicării lui în Monitorul Oficial și de la care se calculează rata actuarială de împrumut (taxa de emisiune). D. de reglementare = d. la care subscripțiile trebuie reglementate prin calcularea unei alte rate actuariale (rată de regularizare). D. de acceptare = d. la care o poliță, un cec etc. pot fi acceptate sau onorate. Data valorii = (despre un cont bancar) d. la care este înregistrată în creditul unui cont suma totală a unui vărsământ sau a unui cec remis spre încasare, iar în debit suma totală a unei ieșiri din cont. D. de achiziție = d. efectivă a cumpărării unei valori.
DELIBERANDUM EST SAEPE, STATUENDUM EST SEMEL (lat.) trebuie să cugeți de multe ori, dar să hotărăști o singură dată – Publilius Syrus, „Sententiae”, 132.
altă dată! expr. (iron.) niciodată!
data aviatoare expr. (glum.) data viitoare.

dată dex

Intrare: data
data verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dată (calendaristică, a unei probleme)
dată 1 pl. -e substantiv feminin
Intrare: dată (moment, oară)
dată 2 pl. -i substantiv feminin
Intrare: dat (adj.)
dat 1 adj. adjectiv
Intrare: altă dată
altă dată locuțiune adverbială