dascaleci definitie

13 definiții pentru dascaleci

dăscăleác sm [At: POLIZU / Pl: ~ci / E: dascăl + -eac] (Înv) Dăscălaș (11).
dăscălíci smi [At: BARCAINU / E: dascăl + -ici] 1 (Înv) Dăscălaș (11). 2 (Olt; fam) Om plictisitor prin insistențele sale Si: pisălog.
DASCALÉCI s. m. v. dăscălici.
DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaléci s. m.] – Dascăl + suf. -ici.
DASCALÉCI s. m. v. dăscălici.
DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaléci s. m.] – Dascăl + suf. -ici.
DASCALÉCI s. m. v. dăscălici.
DĂSCĂLÍCI, dăscălici, s. m. (Rar; depreciativ) Dăscălaș (1). Un dăscălici izbutise să-l scoată din minți și să-l facă să creadă că băiatul dă, dimpotrivă, semne că are să ajungă un om cu totul deosebit. MACEDONSKI, O. III 57. – Variantă: (neobișnuit) dascaléci (GHICA, S. 258) s. m.
DĂSCĂLEÁC, dăscăleci, s. m. (Rar) Dăscălaș. – Din dascăl + suf. -eac.
dăscălíci (rar) s. m., pl. dăscălíci
dăscălíci s. m., pl. dăscălíci
dăscăleciu m. (ironic) dascăl.
dăscălécĭ m. pl. tot așa (sufix slav). Munt. Iron. Dăscălaș.

dascaleci dex

Intrare: dăscălici
dăscălici substantiv masculin
dascaleci
Intrare: dăscăleac
dăscăleac
Intrare: dăscăleci
dăscăleci