Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru dasc─âl

d├ísc─âl sm [At: (a. 1620) GCR I, 60/25 / V: (reg) ~cal, ~c─âr, ~cß║ąl, ~cul / Pl: ~i / E: ngr ╬┤╬▒¤â¤ç╬▒╬╗╬┐ß┐â] 1-2 (├Änv) Persoan─â (cu calificare special─â) angajat─â a bisericii, care preda ├«ntr-o ╚Öcoal─â elementar─â Si: institutor, ├«nv─â╚Ť─âtor, (├«nv) didasc─âl. 3 (Asr; fam) Profesor. 4 (Ast; reg; ├«s) ~uÔÇÖ cu cartea ├«n m├ón─â Constela╚Ťie nedefinit─â mai ├«ndeaproape. 5 (├Änv; spc) Preceptor1. 6 (├Änv) Persoan─â cultivat─â care activa ╚Öi crea ├«ntr-un anumit domeniu al cunoa╚Öterii, al culturii. 7 (Fig) Persoan─â care a adus contribu╚Ťii valoroase ├«ntr-un domeniu de activitate, ├«ntr-o doctrin─â. 8 ╚śef al unei ╚Öcoli. 9 Creator al unui curent artistic. 10 Ini╚Ťiator ╚Öi propagator al unei doctrine. 11 (Pgn) ├Ändrum─âtor (1) Cf maestru, mentor. 12 (Reg; ├«e) A sta ~ (pe capul) cuiva A bate la cap (pe cineva). 13 (Reg) Maistru. 14 (Adesea determinat prin ÔÇ×bisericiiÔÇŁ sau ÔÇ×de biseric─âÔÇŁ) C├ónt─âre╚Ť de stran─â ├«n biseric─â Si: (reg) cantor, diac, (├«nv) psalt, (├«vr) psaltichie╚Ö, ps─âltica╚Ö. 15 (├Änv) Predicator (1). 16 (Bot; Trs) B─âlbis─â (Stachys sylvatica).
d─âsc─âl├ş╚Ť─â sf [At: PRAV. 171 / Pl: ~╚Ťe / E: dasc─âl + -i╚Ť─â] 1 (Pop) ├Änv─â╚Ť─âtoare (la ╚Ťar─â). 2 (Pex; fam) Profesoar─â. 3-7 (Fam) So╚Ťie de dasc─âl (1-2, 5, 14).
D├üSC─éL, dasc─âli, s. m. 1. (├Änv.) ├Änv─â╚Ť─âtor (la ╚Ťar─â); p. ext. profesor. ÔÖŽ (Rar) Om de ╚Ötiin╚Ť─â; ├«nv─â╚Ťat, savant. 2. Fig. Ini╚Ťiator sau propagator al unei doctrine; ├«ndrum─âtor ├«ntr-un anumit domeniu. 3. C├ónt─âre╚Ť de biseric─â; diac, psalt, cantor. ÔÇô Din bg., sb. daskal. Cf. ngr. did├ískalos.
D├üSC─éL, dasc─âli, s. m. 1. (├Änv.) ├Änv─â╚Ť─âtor (la ╚Ťar─â); p. ext. profesor. ÔÖŽ (Rar) Om de ╚Ötiin╚Ť─â; ├«nv─â╚Ťat, savant. 2. Fig. Ini╚Ťiator sau propagator al unei doctrine; ├«ndrum─âtor ├«ntr-un anumit domeniu. 3. C├ónt─âre╚Ť de biseric─â, diac, psalt, cantor. ÔÇô Din bg., scr. daskal. Cf. ngr. did├ískalos.
D├üSC─éL, dasc─âli, s. m. 1. (Popular, azi tot mai rar) ├Änv─â╚Ť─âtor (mai ales la ╚Ťar─â); (p. ext., arhaizant) profesor. ╚śedeam singur ├«n banca mea, la examenul de limba latin─â... st─âp├«nit de o salutar─â team─â fa╚Ť─â de severul mo╚Öneag de pe catedr─â, dasc─âlul meu de latine╚Öte. GALACTION, O. I 57. De copil... se lovea cu pumnul peste cap c├«nd vedea c─â nici dasc─âlul nu putea s─â-i t─âlm─âceasc─â bine ceva, ╚Öi vai de ╚Öcolarii care-l sminteau de la ├«nv─â╚Ť─âtur─â! CREANG─é, A. 134. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Dascalul de joc a fost azi dup─â mas─â? ALECSANDRI, T. I 32. ÔÖŽ (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Preceptor. Trebuie s─â caut lui Ferid un dasc─âl mai harnic. SADOVEANU, D. P. 16. 2. Fig. Nume dat creatorilor ideologiei revolu╚Ťionare a proletariatului. Marx, Engels, Lenin ╚Öi Stalin s├«nt marii dasc─âli ai proletariatului interna╚Ťional. ÔÖŽ Maestru, magistru. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Ucenicii lui Petru Maior au r─âst─âlm─âcit cuvintele dascalului. RUSSO, S. 47. 3. (Rar) Om ├«nv─â╚Ťat, savant. Iar colo b─âtr├«nul dasc─âl cu-a lui hain─â roas─â-n coate, ├Äntr-un calcul f─âr─â cap─ât tot socoate ╚Öi socoate. EMINESCU, O. I 132. 4. (Uneori determinat prin ┬źde biseric─â┬╗) C├«nt─âre╚Ť, diac, psalt. Se cunoa╚Öte c─â-i vulpe, dasc─âlul de biseric─â. CAMILAR, N. I 141. P─ârintele... binecuvinteaz─â, dasc─âlul pune ├«n sac partea sfintei biserici. SADOVEANU, P. M. 160. Ve╚Önic─â pomenire c├«ntat─â pe nas de popi ╚Öi de dasc─âli mahmuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 87. ÔÖŽ (├Änvechit) Elev al unui seminar de preo╚Ťi. La Socola s─â mergem, dac─â voim s─â ie╚Öim dob─â de carte... Acolo-s profesorii cei mai ├«nv─â╚Ťa╚Ťi din lume, dup─â cum aud eu. ÔÇô La Socola! strig─â dasc─âlii cei mai tineri. CREANG─é, A. 115. ÔÇô Variant─â: (Mold.) d├íscal (EMINESCU, N. 52, ALECSANDRI, T. I 172, NEGRUZZI, S. I 246) s. m.
dáscăl s. m., pl. dáscăli
dáscăl s. m., pl. dáscăli
D├üSC─éL s. 1. v. profesor. 2. v. ├«nv─â╚Ť─âtor. 3. v. institutor. 4. (BIS.) c├ónt─âre╚Ť, diac, paracliser, psalt, ╚Ť├órcovnic, (Transilv.) cantor, f─ât, (├«nv.) eclisiarh, gr─âm─âtic. (~ul ├«l ajut─â pe preot la oficierea slujbei.)
D├üSC─éL s. v. c─âl─âuz─â, ├«ndrum─âtor, pov─â╚Ťuitor, preceptor, sf─âtuitor, sfetnic.
d├ísc─âl (d├ísc─âli), s. m. ÔÇô 1. Institutor, profesor. ÔÇô 2. Cantor. ÔÇô Var. dascal, (├«nv.) didascal. Mr., megl. dascal. Ngr. ╬┤╬Ȥâ¤░╬▒╬╗╬┐¤é, din gr. ╬┤╬╣╬┤╬Ȥâ¤░╬▒╬╗╬┐¤é (Cihac, II, 654; Murnu 16; Tiktin; G├íldi 172; Candrea; Scriban); cf. alb. dhaskalj, bg., sb. daskal (Vasmer, Gr., 51). ÔÇô Der. d─âsc─âla╚Ö, s. m. (dim. peiorativ al lui dasc─âl); d─âsc─âleci, s. m. (d─âsc─âla╚Ö); d─âsc─âlesc, adv. (profesoral; didactic); d─âsc─âle╚Öte, adv. (├«n mod didactic); d─âsc─âli╚Ť─â, s. f. (├«nv─â╚Ť─âtoare; nevast─â de dasc─âl); d─âsc─âlime, s. f. (mul╚Ťime de dasc─âli); d─âsc─âlicesc, adj. (erudit); d─âsc─âlie, s. f. (instruc╚Ťie, ├«nv─â╚Ť─âtur─â; ╚Ötiin╚Ť─â; profesiunea de dasc─âl); d─âsc─âli, vb. (a sf─âtui, a c─âl─âuzi; a orienta; a dojeni, a face observa╚Ťii; a plictisi cu discursuri, a ╚Ťine predici).
D├üSC─éL ~i m. 1) C├ónt─âre╚Ť ├«n biseric─â; psalt. 2) ├«nv. Inv─â╚Ť─âtor (la ╚Ťar─â). 3) fig. ├Ändrum─âtor ├«ntr-un anumit domeniu. 4) fig. Propagator al unei concep╚Ťii, ├«nv─â╚Ť─âturi. /< bulg., sl. daskal
dasc─âl m. 1. pop. maestru, profesor: se mirau dasc─âlii cum de ├«nva╚Ť─â a╚Öa repede ISP.; 2. ├«nv─â╚Ť─âtor dela sat, institutor; 3. c├ónt─âre╚Ť de biseric─â sau psalt. [Gr. mod. DID├ÇSKALOS].
d├íscal ╚Öi d├ísc─âl m., pl. l─ş (ngr. d├ískalos, vgr. did├ískalos, d. did├ísko, din did├ík-sko, ├«nv─â╚Ť pe altu. V. didactic). ├Änv─â╚Ť─âtor, institutor, profesor. C├«nt─âre╚Ť de biseric─â (fiind-c─â odinioar─â ╚Öcoala era o anex─â a biserici─ş).
dascăl s. v. CĂLĂUZĂ. ÎNDRUMĂTOR. POVĂȚUITOR. PRECEPTOR. SFĂTUITOR. SFETNIC.
DASC─éL s. 1. profesor, (livr.) magistru, (peior.) belfer. (├Än liceu a avut un ~ de istorie minunat.) 2. ├«nv─â╚Ť─âtor, (prin Bucov. ╚Öi Transilv.) ╚Öcoleriu, (peior.) belfer. (I-a fost ~ la ╚Öcoala primar─â.) 3. institutor, (peior.) belfer. (~ la o ╚Öcoal─â primar─â urban─â.) 4. (BIS.) c├«nt─âre╚Ť, diac, paracliser, psalt, ╚Ť├«rcovnic, (Transilv.) cantor, f─ât, (├«nv.) eclisiarh, gr─âm─âtic. (~ ├«l ajut─â pe preot la oficierea slujbei.)
dasc─âl (< gr. ╬┤╬╣╬┤╬Ȥâ¤░╬▒╬╗╬┐¤é, ÔÇ×cel care ├«nva╚Ť─â pe altulÔÇŁ, de la vb. ╬┤╬╣╬┤╬Ȥâ¤░¤ë), (├«n muzica bis.) c├ónt─âre╚Ť de stran─â* ale c─ârui atribu╚Ťii se confundau c├óndva cu acelea ale ├«nv─â╚Ť─âtorului satelor (mai ales acolo unde nu existau ├«nv─â╚Ť─âtori specializa╚Ťi). V. c├ónt─âre╚Ť (2), psalt.
DASCĂLU, com. în Sectorul Agricol Ilfov; 2.247 loc. (1995).
DASCĂL subst. 1. Simeon Dascălul, cronicar; 2. Dăscâlescu n. frecv.

Dasc─âl dex online | sinonim

Dasc─âl definitie

Intrare: Dasc─âl
Dasc─âl
Intrare: dasc─âl
dasc─âl substantiv masculin