darie definitie

2 intrări

7 definiții pentru darie

dárie sf [At: BORZA, D. 125 / Pl: ~ii / E: nct] (Bot) 1 (Rar) Vârtejul pământului (Pedicularis verticillata). 2 Plantă erbacee cu tulpină simplă, înaltă până la 1,50 m, și multifoliată, cu frunze moi, de un verde închis, mari, lanceolate, cu flori galbene dispuse într-un racem lung și cu fructe capsulate ovale, oblic-acuminate, folosită în medicina populară (Pedicularis exaltata). 3 Plantă erbacee cu tulpină simplă, erectă, cu frunze penate simplu sau dublu, cu flori de culoare galbenă, dispuse într-un spic lung, cu fructe capsulate, oval-lanceolate (Pedicularis comosa). 4 Planta erbacee Pedicularis baumgarteni.
DÁRIE, darii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină simplă, cu flori galbene dispuse în spic lung și cu fructe capsule (Pedicularis campestris). – Et. nec.
DÁRIE, darii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină simplă, cu flori galbene dispuse în spic lung și cu fructe capsule (Pedicularis campestris). – Et. nec.
dárie (-ri-e) s. f., art. dária (-ri-a), g.-d. art. dáriei; pl. dárii, art. dáriile (-ri-i-)
dárie s. f. (sil. -ri-e), g.-d. art. dáriei; pl. dárii, art. dáriile (sil. -ri-i-)
dárie s. f. – Plantă erbacee (Pedicularia campestris, Pedicularia exaltata). Origine necunoscută.
DARIA și DARIE gr. Δαρεῖος, n. persan. 1. Daria b. (17 B IV 104); -n, act. Dariia f. (17 B I 100). II. 1. Darie, frecv. (Dm; Isp I1; Băl III, Paș; Arh); Dari, V. (BAP II 169); – Miron (Băl IV); Dăriescul, C. (Sd XIX 8). 2. Dariu, act. 3. Dăriciu, 1763 (Paș). 4. Derioiu = neamul lui Darie (Drag 304). 5. Pentru temă cf. și Darie împărat din „Alexandria” și Mardarie. Vezi Partea II-a: Dara.

darie dex

Intrare: darie
darie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e
Intrare: Darie
Darie