darac definitie

2 intrări

19 definiții pentru darac

darác [At: (a. 1812) IORGA, S. D. VII, 355 / V: dăr~, dărág / Pl: ~ace / E: bg дарак, tc darak] 1 sn Unealtă pentru pieptănat sau scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinți de oțel, montați pe un suport Si: (rar) dărăcitor. 2 sn (Pop; îe) A da la ~ sau a trece prin (ori pe sub dinți de) ~ A dărăci. 3 sn (Pop; îe) A pune (cuiva) nutreț pe ~ A face (cuiva) rău pe ascuns. 4. sn (Rar) Cantitate de lână, in, cânepă etc. care se pune o singură dată în darac (1). 5. sn (Înv; pan) Pieptene des. 6 sn Mecanism constituit din două piese cu suprafețe cilindrice, folosit în industria textilă la destrămarea fibrelor din lână, de celofibră, sintetice etc. 7 sm (Rar) Dărăcitor.
dărác sn vz darac
DARÁC, darace, s. n. 1. Unealtă de pieptănat și de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinți mari de oțel, fixați pe un suport. 2. Mașină alcătuită din două piese cu suprafețe cilindrice concentrice și cu dinți în formă de cuie, folosită pentru scărmănatul lânii și al altor materiale textile. [Var.: dărác s. n.] – Din tc. tarak, bg. darak.
DĂRÁC s. n. v. darac.
DARÁC, darace, s. n. 1. Unealtă de pieptănat și de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinți mari de oțel, fixați pe un suport. 2. Mașină de lucru alcătuită din două piese cu suprafețe cilindrice concentrice și cu dinți în formă de cuie, folosită pentru scărmănatul lânii și al altor materiale textile. [Var.: dărác s. n.] – Din tc. tarak, bg. darak.
DĂRÁC s. n. v. darac.
DARÁC, darace, s. n. Unealtă simplă de pieptănat lîna, cînepa sau inul, formată dintr-o perie mare cu dinți rari de oțel, montată pe un suport. A da lîna la darac. ♦ Mașină folosită în industria textilă pentru scărmănatul și pieptănatul lînii sau al altor materiale textile. ♦ Unealtă folosită de plăpumari, formată din două piese cilindrice dințate care trec una pe lîngă alta și scarmănă lîna. – Variantă: dărác (DELAVRANCEA, S. 8) s. n.
DĂRÁC s. n. v. darac.
darác s. n., pl. daráce
darác s. n., pl. daráce
DARÁC s. (TEXT.) 1. dărăcitor, scărmănătoare. (reg.) pieptene, (Transilv. și Ban.) drâglu, (Transilv.) hecelă, huci. (~ pentru scărmănat lâna.) 2. cardă. (~ pentru pieptănarea industrială a lânii.)
darác (-ci), s. m. – Unealtă de pieptănat și scărmănat lîna. Tc. darak, tarak (Șeineanu, II, 155), cf. ngr. ταράϰι, bg., sb. darak. – Der. dărăci, vb. (a scărmăna); dărăcit, s. n. (scărmănat); dărăcitor, s. m. (scărmănător).
DARÁC ~ce n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau destrămat lâna, cânepa sau inul; dărăcitor. ◊ A da la ~ a dărăci. /<turc. darak
darac n. pieptene mare cu dinți cu care se scarmănă lâna sau cânepa. [Turc. DARAK].
darác m. (turc. tarak, darak; ngr. tarakí, bg. darak, sîrb. darak, tarak). Șir duplu de dințĭ de fer înfipțĭ într’un fel de scaun de lemn de dărăcit lîna, cînepa saŭ inu (care va fi țesut apoĭ). V. drigiu, pĭeptenel, raghilă, cesală.
DARAC s. (TEXT.) 1. dărăcitor, scărmănătoare, (reg.) pieptene, (Transilv. si Ban.) drîglu, (Transilv.) hecelă, huci. (~ pentru scărmănat lîna.) 2. cardă. (~ pentru pieptănarea industrială a lînii.)
darác, darace, s.n. – (reg.) Utilaj mecanic de prelucrat lâna, care a înlocuit tradiționala hrebincă: „Daracul vechi era acționat cu mâna și avea două palete dreptunghiulare, cu mânere. În partea inferioară exista un câmp de cuie din sârmă. Una din palete, pe care se pune lâna, era fixată pe un scaun sau pe o laviță, iar cealaltă, în formă de pieptene, trăgea lâna și o scălmăna”; „Daracele acționate de apă sunt instrumente mai recente. Ele au existat la Vad și la Remetea Chioarului. Azi, daracele sunt acționate cu curent electric. Numărul lor s-a redus odată cu apariția stofelor de fabrică” (Șainelic, 1996, 64). – Din tc. tarak, darak „pieptene” (Șăineanu, Scriban); din tc. tarak, bg. darak (DEX, MDA).
darác, -e, s.n. – Utilaj mecanic de prelucrat lâna, care a înlocuit tradiționala hrebdincă: „Daracul vechi era acționat cu mâna și avea două palete dreptunghiulare, cu mânere. În partea inferioară exista un câmp de cuie din sârmă. Una din palete, pe care se pune lâna, era fixată pe un scaun sau pe o laviță, iar cealaltă, în formă de pieptene, trăgea lâna și o scălmăna”; „Daracele acționate de apă sunt instrumente mai recente. Ele au existat la Vad și la Remetea Chioarului. Azi daracele sunt acționate cu curent electric. Numărul lor s-a redus odată cu apariția stofelor de fabrică” (Șainelic, 1996, 64). – Din tc. tarak, darak (Șeineanu cf. DER).
darac, daracuri s. n. (er.) act sexual.

darac dex

Intrare: darac
darac substantiv neutru
dărac
Intrare: dărac
dărac