Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

32 defini╚Ťii pentru darabant

d─âr─âb├ín sm vz doroban╚Ť
d─âr─âb├ín╚Ť sn vz t─âr─âboan╚Ť─â1
dorob├ín╚Ť [At: CORESI, EV. 106/2 / V: (pop) ~ov├í~ sm, (├«nv) d─âr~, d─âr─âb~, ~├ín, d─âr─âb├ín smn / Pl: ~i sm, ~uri sn / E: mg darabant, tc der-ban ÔÇ×portarÔÇŁ] 1 sm Soldat infanterist. 2 sm (Iuz) Aprod. 3 sm Jandarm (cu atribu╚Ťii speciale). 4 sn (Iuz) Pachet cu foi╚Ťe de ╚Ťigar─â cu chipul unui doroban╚Ť pe ├«nveli╚Ö. 5 sn (├Ärg) Numele unui dans ╚Ť─âr─ânesc.
DARAB├üN s. m. v. doroban╚Ť.
DARAB├üNT s. n. v. doroban╚Ť.
D─éR─éB├üN s. m. v. doroban╚Ť.
DOROB├üN╚Ü, doroban╚Ťi, s. m. (├Änv.) 1. Soldat din infanterie (cu plat─â). 2. Jandarm (cu atribu╚Ťii speciale). [Var.: darab├ín, darab├ínt, d─âr─âb├ín s. m.] ÔÇô Din magh. drabant.
DARAB├üN s. m. v. doroban╚Ť.
DARAB├üNT s. n. v. doroban╚Ť.
D─éR─éB├üN s. m. v. doroban╚Ť.
DOROB├üN╚Ü, doroban╚Ťi, s. m. (├Änv.) 1. Soldat din infanterie (cu plat─â). 2. Jandarm (cu atribu╚Ťii speciale). [Var.: darab├ín, darab├ínt, d─âr─âb├ín s. m.] ÔÇô Din magh. drabant.
DARAB├üN, darabani, s. m. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Soldat de gard─â, osta╚Ö. C├«╚Ťiva boieri cu privirile ├«nnegurate p─âtrunser─â p├«n─â la Tom╚Öa, m├«na╚Ťi din urm─â de darabani. SADOVEANU, O. VII 18. Lefegii ╚Öi darabani, Cu-ai lor m├«ndri c─âpitani. ALECSANDRI, P. P. 180.
D─éR─éB├üN s. m. v. doroban╚Ť.
DOROB├üN╚Ü, doroban╚Ťi, s. m. (├Änvechit) 1. Soldat din infanterie. V. curcan, c─âciular. Constantin tr─âsese sor╚Ť de cu prim─âvar─â ╚Öi-l luase doroban╚Ť. GALACTION, O. I 126. Strecura╚Ťi prin plumb ╚Öi s─âbii, doroban╚Ťii drum deschid. CO╚śBUC, P. II 44. To╚Ťi doroban╚Ťi, to╚Ťi c─âciulari... Purt├«nd opinci, suman, i╚Ťari ╚śi cu╚Öma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204. 2. Jandarm. L-au dibuit oamenii boierului ╚Öi l-au adus cu doroban╚Ťii ├«napoi, legat, pe jos, prin z─âpad─â. CAMIL PETRESCU, B. 14. Trupul c─âl─âre╚Ť de jandarmi, c─ârora s-a dat vechea numire de doroban╚Ťi, s-a ├«ntocmit la 1832. B─éLCESCU, O. I 37. 3. Aprod, portar, u╚Öier (la autorit─â╚Ťi). Un doroban╚Ť ├«i aduse un plic ├«n care g─âsi permutarea lui. NEGRUZZI, S. I 111. ÔÇô Variant─â: d─âr─âb├ín (B─éLCESCU, O. I 118) s. m.
dorob├ín╚Ť s. m., pl. dorob├ín╚Ťi
dorob├ín╚Ť s. m., pl. dorob├ín╚Ťi
DARAB├üN s. v. doroban╚Ť.
DOROBÁNȚ s. (MIL., IST.) căciular, curcan, daraban. (~ în vechea armată română.)
dorob├ín╚Ť (dorob├ín╚Ťi), s. m. ÔÇô Soldat de infanterie din armata na╚Ťional─â, apar╚Ťin├«nd unui corp a c─ârui existen╚Ť─â este atestat─â ├«ncep├«nd din sec. XVII, sub conducerea marelui ag─â, din 1657. Desfiin╚Ťat ├«n 1688, re├«nfiin╚Ťat la jum─âtatea sec. XIX. ÔÇô Var. ├«nv. d─âr─âban(╚Ť). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana final─â a rezultatului normal *dorobant a fost alterat─â prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). ÔÇô Der. dorob─ân╚Ťesc, adj. (al infanteriei na╚Ťionale); dorob─ân╚Ťime, s. f. (trupe de infanterie).
DOROBÁNȚ ~i m. mil. înv. (în Moldova și în Muntenia) 1) la pl. Corp de ostași pedeștri, care primeau leafă. 2) Ostaș care făcea parte dintr-un astfel de corp. /<ung. darabant
darabani m. pl. od. pedestrimea moldoveneasc─â (corespunz├ónd doroban╚Ťilor munteni): darabanii cei cu plete tot sine╚Ťe lungi purt├ónd NEGR. [Vechiu-rom. darabant (Miron Costin); v. doroban╚Ť].
doroban╚Ť m. 1. soldat de infanterie din armata teritorial─â: au fost 34 regimente de doroban╚Ťi; 2. soldat de poli╚Ťie, jandarm; 3. pl. od. pedestrime grea a Munteniei. [Ung. DARABANT (din nem╚Ť. Trabant)]. V. darabani.
darab├ín m. (ung. darabant. V. doroban╚Ť). Vech─ş. Doroban╚Ť moldovenesc. ÔÇô ╚śi d─âr─âban ╚Öi d─âr─âban╚Ť. ÔÇô Darabani─ş supt comanda unu─ş c─âpitan, ├«mpreun─â cu seimeni─ş supt comanda agi─ş ╚Öi arm─â╚Öei─ş supt comanda marelu─ş arma╚Ö, forma┼ş o pedestrime de 20,000 de oamen─ş, care ├«n timp de r─âzbo─ş, se ├«ndo─şa ╚Öi ├«ntre─şa. C─âpitanu de daraban─ş ├«ngrijea de straja pedestr─â a cur╚Ťi─ş ╚Öi ╚Ťinea locu agi─ş absent.
d─âr─âb├ín, d─âr─âb├ín╚Ť V. daraban.
dorob├ín╚Ť m. (din pl. doroban╚Ť─ş, care vine din *dorobant, ─şar acesta din ung. darabant, de unde mold. daraban, d. turc. pers. der-ban, portar, aprod; pol. germ. drabant, trabant, it. trabante, fr. traban, draban). Munt. Vech─ş. Infanterist (La 1872, gr─âniceri─ş a┼ş primit numele de doroban╚Ť─ş, ─şar familiar li sÔÇÖa zis ╚Öi c─âciular─ş ╚Öi curcan─ş ╚Öi se deosebea┼ş pin coloarea albastr─â, p├«n─â pe la 1891, c├«nd generalu Iacob Lahovari, ministru de r─âzbo─ş, ─ş-a unificat cu infanteria de linie, deosebit─â pin coloarea ro╚Öie, pe care o are ╚Öi az─ş). Az─ş. Munt. Aprod, portar, u╚Öier (pe la autorit─â╚Ť─ş). Doroban╚Ť─ş c─âl─âr─ş, c─âl─âra╚Ö─ş care (├«nfiin╚Ťa╚Ť─ş ├«ntre 1829-34 ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â) ├«ndeplinea┼ş rolu de jandarm─ş (Era┼ş 18 cete c├«te una de fie-care jude╚Ť, comandat─â de c├«te un tist). Numele de doroban╚Ť ╚Öi coloarea albastr─â sÔÇÖa reintrodus supt Carol II.
DOROBANȚ s. (MIL.) căciular, curcan. (~ în vechea armată română.)
darab├ín, darabani, s.m. ÔÇô (reg.; mil.) Soldat de infanterie; doroban╚Ť. ÔÖŽ (onom.) Daraban, nume de familie (79 de persoane cu acest nume, ├«n Maramure╚Ö, ├«n 2007). ÔÇô Din magh. darabont, darabant ÔÇ×doroban╚ŤÔÇŁ < germ. Trabant (Berneker, Tiktin, Candrea, cf. DER; Scriban, ╚ś─âineanu); din daraban─â ÔÇ×tob─âÔÇŁ (MDA).
DARABANT, Ignatie (?-1805, n. S─âla╚Öu de Sus, jud. Hunedoara), episcop rom├ón unit de Oradea (1790-1805). Lupt─âtor pentru cauza rom├ónilor din Transilvania, a colaborat la redactarea memoriului Supplex Libellus Valachorum (1791). Contribu╚Ťii la dezvoltarea ├«nv─â╚Ť─âm├óntului rom├ónesc din Transilvania.
DOROB├üN╚Ü (< germ. Drabant, prin magh.) s. m. 1. (├Än Transilvania, ├«n sec. 15) Pedestra╚Ö mercenar cunoscut sub numele de trabant. 2. (├Än a doua jum─âtate a sec. 16, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi Moldova) Osta╚Ö pedestru din corpul de slujitori militari. 3. (La pl.) (Dup─â 1832, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â) Forma╚Ťiune militar─â teritorial─â de factur─â popular─â (2/3 c─âl─âri, 1/3 pede╚Ötri); dup─â anul 1859, a fost extins─â ╚Öi la Moldova, unde se numeau darabani. 4. (La pl.) (├Äntre 1872 ╚Öi 1891) Trupe de infanterie teritorial─â, care au avut un rol ├«nsemnat ├«n R─âzboiul de Independen╚Ť─â. Dup─â 1891, au fuzionat cu infanteria permanent─â.
Darabant v. D─âr─âban 2.
daraban, darabani s. m. (de╚Ť.) gardian.
doroban╚Ť, doroban╚Ťi s. m. (pop.) unitate de m─âsur─â a b─âuturilor spirtoase egal─â cu 50 de ml

Darabant dex online | sinonim

Darabant definitie

Intrare: doroban╚Ť
d─âr─âban substantiv masculin admite vocativul
darabant substantiv masculin admite vocativul
doroban╚Ť admite vocativul substantiv masculin
daraban 1 doroban╚Ť admite vocativul substantiv masculin
Intrare: d─âr─âban╚Ť
d─âr─âban╚Ť
Intrare: Darabant
Darabant