dantura vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: dantură] A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale Si: a dința.

danturát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dantura] (Rar) Danturare.

danturát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: dantura] (D. dinții roților) Tăiat cu ajutorul unei freze speciale.

DANTURÁ, danturez, vb. I. Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantură.

DANTURÁ, danturez, vb. I. Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantură.

danturá (a ~) vb., ind. prez. 3 dantureáză

danturá vb., ind. prez. 1 sg. danturéz, 3 sg. și pl. dantureáză

danturát adj. m., pl. danturáți; f. sg. danturátă, pl. danturáte

DANTURÁ vb. I. tr. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. [< dantură].

DANTURÁ vb. tr. a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. (< dantură)

A DANTURÁ ~éz tranz. tehn. (roți) A înzestra cu dantură (cu ajutorul unei freze speciale). /Din dantură