dantelat definitie

2 intrări

18 definiții pentru dantelat

dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).
dantelát, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ați, ~e / E: dantela] 1 (D. îmbrăcăminte, lenjerie, perdele etc.) Care este împodobit cu dantelă (1). 2 (D. îmbrăcăminte, lenjerie, perdele etc.) Care este confecționat din dantelă (1) Si: (reg) spițărat. 3 (Pan) Care prezintă neregularități (crestături, sinuozități sau ornamente) ce dau aspectul unei dantele (1).
DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.
DANTELÁT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. ♦ Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. – V. dantela.
DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.
DANTELÁT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. ♦ Cu marginile dințate (sau perforate, ajustate) ca o dantelă. – V. dantela.
DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (Fig.) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.
DANTELÁT, -Ă, dantelați, -te, adj. Împodobit cu dantelă. Trandafir veșted pe evantaiul dantelat al miresei. ISAC, O. 82. ♦ Cu marginile dințate ca o dantelă. La dreapta, apropiată, mărită încă, Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic, de stîncă dantelată. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. În cel palat de marmoră antică... Opt mari ferești, ogive dantelate. ALECSANDRI, P. III 263.
dantelá (a ~) vb., ind. prez. 3 danteleáză
dantelá vb., ind. prez. 1 sg. danteléz, 3 sg. și pl. danteleáză
DANTELÁT adj. (reg.) spițărat. (Batistă ~.)
DANTELÁ vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].
DANTELÁ vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)
A DANTELÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, fețe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler
dantelat a. cu dantelure: ogive dantelate AL.
*dantelát, -ă adj. (fr. dentelé). În formă de dantelă. Dințat: foile de cucută-s dantelate, nourĭ dantelați.
*danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.
DANTELAT adj. (reg.) spițărat. (Batistă ~.)

dantelat dex

Intrare: dantela
dantela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dantelat
dantelat adjectiv