Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru dantelat

dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).
dantel├ít, ~─â a [At: ALEXI, W. / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: dantela] 1 (D. ├«mbr─âc─âminte, lenjerie, perdele etc.) Care este ├«mpodobit cu dantel─â (1). 2 (D. ├«mbr─âc─âminte, lenjerie, perdele etc.) Care este confec╚Ťionat din dantel─â (1) Si: (reg) spi╚Ť─ârat. 3 (Pan) Care prezint─â neregularit─â╚Ťi (crest─âturi, sinuozit─â╚Ťi sau ornamente) ce dau aspectul unei dantele (1).
DANTEL├ü, dantelez, vb. I. Tranz. A t─âia, a cresta marginea unui lucru, d├óndu-i aspectul unei dantele. ÔÇô Din fr. denteler.
DANTEL├üT, -─é, dantela╚Ťi, -te, adj. ├Ämpodobit cu dantel─â. ÔÖŽ Cu marginile din╚Ťate (sau perforate, ajustate) ca o dantel─â. ÔÇô V. dantela.
DANTEL├ü, dantelez, vb. I. Tranz. A t─âia, a cresta marginea unui lucru, d├óndu-i aspectul unei dantele. ÔÇô Din fr. denteler.
DANTEL├üT, -─é, dantela╚Ťi, -te, adj. ├Ämpodobit cu dantel─â. ÔÖŽ Cu marginile din╚Ťate (sau perforate, ajustate) ca o dantel─â. ÔÇô V. dantela.
DANTEL├ü, dantelez, vb. I. Tranz. (├Äntrebuin╚Ťat mai ales la participiu ╚Öi la formele compuse cu participiul) A t─âia, a cresta (marginea unui lucru) ├«n form─â de col╚Ťi, a face ca o dantel─â. (Fig.) Mantale vitreg de u╚Öoare Pe care focul... Cu fantezia lui groteasc─â Le-a forfecat pe nesim╚Ťite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca ni╚Öte fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.
DANTEL├üT, -─é, dantela╚Ťi, -te, adj. ├Ämpodobit cu dantel─â. Trandafir ve╚Öted pe evantaiul dantelat al miresei. ISAC, O. 82. ÔÖŽ Cu marginile din╚Ťate ca o dantel─â. La dreapta, apropiat─â, m─ârit─â ├«nc─â, Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic, de st├«nc─â dantelat─â. CAMIL PETRESCU, U. N. 200. ├Än cel palat de marmor─â antic─â... Opt mari fere╚Öti, ogive dantelate. ALECSANDRI, P. III 263.
dantelá (a ~) vb., ind. prez. 3 danteleáză
dantel├í vb., ind. prez. 1 sg. dantel├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dantele├íz─â
DANTEL├üT adj. (reg.) spi╚Ť─ârat. (Batist─â ~.)
DANTELÁ vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].
DANTELÁ vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)
A DANTEL├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, d├ónd aspect de dantel─â. 2) (batiste, p├ónze, fe╚Ťe de mas─â, piese vestimentare) A garnisi cu dantel─â. /<fr. denteler
dantelat a. cu dantelure: ogive dantelate AL.
*dantel├ít, -─â adj. (fr. dentel├ę). ├Än form─â de dantel─â. Din╚Ťat: foile de cucut─â-s dantelate, nour─ş dantela╚Ťi.
*dantel├ęz v. tr. (fr. denteler). Ta─ş (crestez) ├«n form─â de din╚Ť─ş pe la margine. ÔÇô V. din╚Ťez.
DANTELAT adj. (reg.) spi╚Ť─ârat. (Batist─â ~.)

Dantelat dex online | sinonim

Dantelat definitie

Intrare: dantela
dantela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dantelat
dantelat adjectiv