dantelare definitie

2 intrări

16 definiții pentru dantelare

dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).
danteláre sf [At: LTR2 / Pl: ~lắri / E: dantela] 1 Tăiere a unei margini în formă de dantelă (1). 2 (Spc) Operație de înfrumusețare a marginii pieselor de încălțăminte, pe porțiunea de asamblare, prin coasere.
DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.
DANTELÁRE, dantelări, s. f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. – V. dantela.
DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.
DANTELÁRE, dantelări, s. f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. – V. dantela.
DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. (Întrebuințat mai ales la participiu și la formele compuse cu participiul) A tăia, a cresta (marginea unui lucru) în formă de colți, a face ca o dantelă. (Fig.) Mantale vitreg de ușoare Pe care focul... Cu fantezia lui grotească Le-a forfecat pe nesimțite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca niște fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.
dantelá (a ~) vb., ind. prez. 3 danteleáză
danteláre s. f., g.-d. art. dantelắrii; pl. dantelắri
dantelá vb., ind. prez. 1 sg. danteléz, 3 sg. și pl. danteleáză
danteláre s. f., g.-d. art. dantelării; pl. dantelări
DANTELÁ vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].
DANTELÁRE s.f. Acțiunea de a dantela și rezultatul ei. [< dantela].
DANTELÁ vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)
A DANTELÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, fețe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler
*danteléz v. tr. (fr. denteler). Taĭ (crestez) în formă de dințĭ pe la margine. – V. dințez.

dantelare dex

Intrare: dantela
dantela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dantelare
dantelare substantiv feminin