Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru dantel─â

dantela vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr denteler] A tăia marginea unui obiect, în formă de dantelă (1).
dant├ęl─â sf [At: (a. 1777), FURNIC─é, I. C. 56 / V: (reg) dant, (├«nv) dant├ęlla, dint├ęlla, (nob) dante├í, (reg) tant├ęl─â / Pl: ~le / E: fr dentelle] 1 ├Ämpletitur─â fin─â ╚Öi u╚Öoar─â cu g─âurele, reprezent├ónd modele variate, executate (manual sau mecanic) din fire sub╚Ťiri de a╚Ť─â, m─âtase sau de fibre sintetice ╚Öi folosit─â ca garnitur─â la lenjerie, rochii, perdele etc. Si: (reg) bagatel─â, c├órligei, cipc─â, horbot─â, (├«nv) re╚Ťea, (reg) ╚Öpi╚Ť3. 2 (Rar; lpl; ├«f ~uri) Dantel─ârie (1).
DANTEL├ü, dantelez, vb. I. Tranz. A t─âia, a cresta marginea unui lucru, d├óndu-i aspectul unei dantele. ÔÇô Din fr. denteler.
DANT├ëL─é, dantele, s. f. ╚Ües─âtur─â fin─â ╚Öi u╚Öoar─â cu g─âurele, reprezent├ónd modele variate, executat─â (manual sau mecanic) din fire sub╚Ťiri de a╚Ť─â, de m─âtase sau de fibre sintetice ╚Öi folosit─â ca garnitur─â la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbot─â. ÔÇô Din fr. dentelle.
DANTEL├ü, dantelez, vb. I. Tranz. A t─âia, a cresta marginea unui lucru, d├óndu-i aspectul unei dantele. ÔÇô Din fr. denteler.
DANT├ëL─é, dantele, s. f. ├Ämpletitur─â fin─â ╚Öi u╚Öoar─â cu g─âurele, reprezent├ónd modele variate, executat─â (manual sau mecanic) din fire sub╚Ťiri de a╚Ť─â, de m─âtase sau de fibre sintetice ╚Öi folosit─â ca garnitur─â la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbot─â. ÔÇô Din fr. dentelle.
DANTEL├ü, dantelez, vb. I. Tranz. (├Äntrebuin╚Ťat mai ales la participiu ╚Öi la formele compuse cu participiul) A t─âia, a cresta (marginea unui lucru) ├«n form─â de col╚Ťi, a face ca o dantel─â. (Fig.) Mantale vitreg de u╚Öoare Pe care focul... Cu fantezia lui groteasc─â Le-a forfecat pe nesim╚Ťite, Le-a dantelat cu comice chenare negre, Ca ni╚Öte fracturi jerpelite. CAMIL PETRESCU, V. 100.
DANT├ëL─é, dantele, s. f. ├Ämpletitur─â lucrat─â de m├«n─â (cu cro╚Öeta, cu acul etc.) sau la ma╚Öin─â, din fire de in, de bumbac sau de m─âtase ╚Öi av├«nd diferite modele; serve╚Öte ca podoab─â (la rochii, ruf─ârie etc.); (Mold.) horbod─â. Am v─âzut de aproape cum se aleg firele ├«nt├«mpl─ârii... ├«n timp ce lucram aci la dantel─â. CAMIL PETRESCU, T. II 186. [Avea] alt capo╚Ťel, mai bogat ├«n dantele ╚Öi panglici. IBR─éILEANU, A. 180. ÔŚŐ Fig. Sonde ├«n─âl╚Ť├«nd spre stele, Ca plopii, zvelte siluete ├Än arabescuri ╚Öi dantele, De-o m├«n─â de artist t─âiete. D. BOTEZ, F. S. 7. Soarele risipise norii spre Cotroceni ╚Öi le stropise dantela cu s├«nge. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 95. Sub bol╚Ťi... p─âianjenul ├«╚Öi ╚Ťese Dantela lui sub╚Ťire din fire lungi ╚Öi dese. MACEDONSKI, O. I 23.
dantelá (a ~) vb., ind. prez. 3 danteleáză
dant├ęl─â s. f., g.-d. art. dant├ęlei; pl. dant├ęle
dantel├í vb., ind. prez. 1 sg. dantel├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dantele├íz─â
dant├ęl─â s. f., g.-d. art. dant├ęlei; pl. dant├ęle
DANT├ëL─é s. (reg.) bagatel─â, c├órligei (pl.), horbot─â, spi╚Ťur─â, (Transilv.) cipc─â, ╚Öpi╚Ť, (prin Ban. ╚Öi Transilv.) ╚Ölingherai, (├«nv.) re╚Ťea. (Rochie cu ~.)
DANTELÁ vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].
DANTÉLĂ s.f. Împletitură fină lucrată din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. [< fr. dentelle].
DANTELÁ vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)
DANTÉLĂ s. f. împletitură fină din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. (< fr. dentelle)
dant├ęl─â (dant├ęle), s. f. ÔÇô Horbot─â. Fr. dantelle, cf. ngr. ╬┤╬▒╬Ż¤ä╬ş╬╗╬╗╬▒. Se folose╚Öte ╚Öi pl. colectiv danteluri. ÔÇô Der. dantela, vb., din fr. danteller; dantelur─â, s. f., din fr. dentelure; dantelar, s. m. (persoan─â care face dantele); ├«ndantelat, adj. (plin de dantele).
A DANTEL├ü ~├ęz tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, d├ónd aspect de dantel─â. 2) (batiste, p├ónze, fe╚Ťe de mas─â, piese vestimentare) A garnisi cu dantel─â. /<fr. denteler
DANT├ëL─é ~e f. 1) ├Ämpletitur─â sau ╚Ťes─âtur─â sub╚Ťire cu desene ajurate, folosit─â pentru garnisirea obiectelor de ├«mbr─âc─âminte, mai ales femeiasc─â; horbot─â. 2) la pl. Variet─â╚Ťi ale unei astfel de ╚Ťes─âturi sau ├«mpletituri. /<fr. dentelle
dantel─â f. ╚Ťes─âtura u╚Öoar─â cu urzeala foarte fin─â: dantel─â de fir de m─âtase.
*dant├ęl─â f., pl. e (fr. dentelle [dim. d. dent, dinte], de unde ╚Öi ngr. dantella ╚Öi tantela ╚Öi rom. vulgar tantel─â). Horbot─â, ╚Ťes─âtur─â fin─â, rar─â ╚Öi din╚Ťat─â or─ş nu care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ca ornament ├«n ├«mbr─âc─âmintea femeilor. ÔÇô Dial. ╚Öi cipc─â, ╚Öpi╚Ť ╚Öi col╚Ťi╚Öor─ş.
*dantel├ęz v. tr. (fr. denteler). Ta─ş (crestez) ├«n form─â de din╚Ť─ş pe la margine. ÔÇô V. din╚Ťez.
DANTEL─é s. (reg.) bagatel─â, c├«rligei (pl.), horbot─â, spi╚Ťur─â, (Transilv.) cipc─â, ╚Öpi╚Ť, (prin Ban. ╚Öi Transilv.) ╚Ölingherai, (├«nv.) re╚Ťea. (Rochie cu ~.)

Dantel─â dex online | sinonim

Dantel─â definitie

Intrare: dantel─â
dantel─â substantiv feminin
Intrare: dantela
dantela verb grupa I conjugarea a II-a