danga definitie

17 definiții pentru danga

dangá1 sf [At: FURNICĂ, I. C. 140 / V: (înv) damăgá, damgá, damgắ, (reg) ~la / Pl: ~le / E: tc damga] (Îrg) 1 Semn (cifră, literă, desen) făcut cu fierul roșu sau cu o substanță corosivă pe pielea unui animal domestic pentru a-l individualiza sau a-i marca proprietarul. 2 (Pex) Dungă pe spatele sau pe burta cabalinelor. 3 (Fig; rar) Stigmat. 4 (Pex) Unealtă din fier cu ajutorul căreia sunt însemnate animalele domestice sau pieile pentru tăbăcire.
dánga2 i vz dang
dángă sf [At: COMAN, G. L. / V: ~ndă, ~nja / Pl: dắngi / E: nct] (Mun) 1 Afacere comună cu cineva. 2 (Pex) Treabă complicată și de durată. 3 Trăsătură de caracter negativă Si: nărav, viciu. 4 (Îe) A se da dandă A se apuca de băutură.
dănga vt [At: ZEITSCHRIFT, XVIII, 75 / Pzi: ~ghez / E: dang] 1 (Îvr; c.i. animale) A marca cu dangala Si: (reg) dăngălui. 2 (Pgn; c.i. oameni sau părți ale corpului) A înfiera.
DANGÁ, dangale, s. f. Semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corozive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica. – Din tc. danga.
DANGÁ, dangale, s. f. Semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corosive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica. – Din tc. danga.
DANGÁ, dangale, s. f. Semn făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corosive pe pielea cailor sau, mai rar, a vitelor, pentru a le marca. Iepe breze, Pintenoage la picioare, Cu dangale pă spinare. ȘEZ. III 212.
dangá (rar) s. f., art. dangáua, g.-d. art. dangálei; pl. dangále, art. dangálele
dangá s. f., art. dangáua, g.-d. art. dangálei; pl. dangále
dangá (dangále), s. f. – Fier de însemnat vitele. Tc. danga (Șeineanu, II, 154), cf. alb. damka, bg. damga, sb. danga. – Der. dăngălui, vb. (a însemna vitele cu fierul).
DANGÁ ~le f. Semn făcut cu fierul înroșit pe pielea cailor sau a vitelor pentru a le putea recunoaște. /<turc. danga
dangà f. Mold. semn întipărit cu fier roșu pe vite. [Turc. DANGÁ].
dangá f. (turc. damga, tamga; bg. damgá; rus, tamgá, timbru, impozit). Ștampilă cu feru roș pe un animal. Fig. Stigmat: dangaŭa infamiiĭ.
díngă și dî́ngă (Trans. Ban.) prep. contrasă din de lîngă (de-îngă, dingă ca de in, din și dîn). V. pingă.
Dăng/a, -eni, -ești v. Dingă II 1.
DINGĂ – DĂNGA – DÎNGA cf. subst. dang – dîng (sunet) și prep. dingă (lîngă) (DLR). I. 1. Dinga (Dm; Ștef; Isp VI; Bîr; Dinga, R. (Băl II); – pitar (Vel); – vornic (16 A II 171); – răzeș (Sd VII 304); – ard. (DR II 687). 2. Dingu, A. (Hris I 511). 3. Dingoaia f. (Vel). 4. Ding/an, mold. (17 A I 101, V 88, 327; Sur XXIV); -ani, -eni ss.; Dingeanii s. azi Dîngeni. II. 1. Dănga, Gh. (Băl I); Dăng/eni s. (Dm); -ești s. (Cat) azi Dîng/eni, -ești, ss. act. 2. Dînga b., mold.; -D. (A Gen I 61).
Dîng/a, -eni, -ești v. Dingă II 2.

danga dex

Intrare: danga
danga substantiv feminin
Intrare: dângă
dângă
Intrare: Dânga
Dânga
Intrare: Dănga
Dănga
Intrare: dănga
dănga
Intrare: dangă
dangă