dándi sm [At: AR (1844), 551 61 / P: dendi / S și: dándy / Pl: ~ / E: eg, fr dandy] 1 Tânăr foarte elegant, îmbrăcat după ultima modă (adesea ducând o viață boemă). 2 (Pex) Bărbat de o eleganță rafinată, adesea exagerată.

dándy sm vz dandi

DÁNDY, dandy, s. m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultima modă; om de o eleganță exagerată și ușor ridicolă. [Scris și: dandi. – Pr.: déndi] – Din engl. dandy.

DÁNDI s. m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultimul jurnal de modă; om de o eleganță prea rafinată, uneori exagerată și ușor ridicolă. [Scris și: dandy. – Pr.: déndi] – Din fr., engl. dandy.

!dandy (angl.) [pron. déndi] s. m., art. dandy-ul; pl. dandy, art. dandy-i

DÁNDI s.m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultima modă; om de o eleganță prea rafinată, uneori exagerată. [Pron. dandi și dendi. / < fr., engl. dandy].[1]

DANDI [pr.: déndi] m. invar. 1) Tânăr elegant, cu maniere rafinate, îmbrăcat după ultima modă. 2) fam. depr. Bărbat de o eleganță exagerată, ridicolă. /<fr., engl. dandy[1]

dandy m. tânăr la modă.

DANDY [dændi] (cuv. engl.) s. m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultima modă; p. ext. bărbat de o eleganță exagerată.