Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru damna╚Ťiune

damna╚Ťie sf vz damna╚Ťiune
damna╚Ťi├║ne sf [At: HELIADE, D. J. 170/17 / P: ~╚Ťi-u~ / V: (├«nv) ~╚Ťie / Pl: ~ni / E: fr damnation, lat damnatio, -onis] 1 (├Än mitologia greco-latin─â ╚Öi ├«n cre╚Ötinism) Condamnare la chinurile infernului. 2 (Pgn) Condamnare. 3 (Pex) Suferin╚Ť─â. 4 (Lit) Denumire simbolic─â a opozi╚Ťiei poetului romantic fa╚Ť─â de societate ╚Öi legile acesteia Si: (rar) damnatism.
DAMN├ü╚ÜIE s. f. v. damna╚Ťiune.
DAMNA╚ÜI├ÜNE, damna╚Ťiuni, s. f. (Livr.; ├«n mitologia greco-roman─â ╚Öi ├«n religia cre╚Ötin─â) Os├óndire la chinurile iadului. [Pr.: -╚Ťi-u-. ÔÇô Var.: damn├í╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. damnation, lat. damnatio, -onis.
DAMN├ü╚ÜIE s. f. v. damna╚Ťiune.
DAMNA╚ÜI├ÜNE, damna╚Ťiuni, s. f. (Livr.; ├«n mitologia greco-roman─â ╚Öi ├«n religia cre╚Ötin─â) Os├óndire la muncile infernului. [Pr.: -╚Ťi-u-. ÔÇô Var.: damn├í╚Ťie s. f.] ÔÇô Din fr. damnation, lat. damnatio, -onis.
DAMNA╚ÜI├ÜNE s. f. (Fran╚Ťuzism livresc) Os├«ndire la muncile iadului. Damna╚Ťiunea lui Faust. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-u-.
damna╚Ťi├║ne (livr.) (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. damna╚Ťi├║nii; pl. damna╚Ťi├║ni
damna╚Ťi├║ne s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. damna╚Ťi├║nii; pl. damna╚Ťi├║ni
DAMN├ü╚ÜIE s.f. v. damna╚Ťiune.
DAMNA╚ÜI├ÜNE s.f. (Liv.) Condamnare la chinurile infernului. ÔÖŽ Blestem, reprobare. [Var. damna╚Ťie s.f. / cf. lat. damnatio, fr. damnation].
DAMNAȚIÚNE s. f. 1. osândire la chinurile infernului. 2. blestem. (< fr. damnation, lat. damnatio)
DAMNA╚ÜI├ÜNE ~i f. livr. (├«n mitologia greac─â ╚Öi ├«n credin╚Ťa cre╚Ötin─â) Os├óndire la chinurile infernului. [Sil. -╚Ťi-u-] / <fr. damnation, lat. damnatio, ~onis
*damna╚Ťi├║ne f. (lat. damnatio, -├│nis). Condamnare la muncile iadulu─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi ├íre.

Damna╚Ťiune dex online | sinonim

Damna╚Ťiune definitie

Intrare: damna╚Ťiune
damna╚Ťie substantiv feminin
damna╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-ne