damblagí [At: CANDREA, F. 160 / V: dăm~, davl~ / Pzi: ~gesc / E: damblagiu] 1-2 vir (Pop; d. oameni, corpul sau părți ale corpului) A paraliza. 3 vr (Fam) A-și pierde puterile, sănătatea. 4 vr (Rar) A fi imobilizat din cauza paraliziei.

damblagíre sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: damblagi] (Rar) 1 Paralizie. 2 Pierdere a puterilor sau a sănătății Si: (nob) damblagit1 (1). 3 Imobilizare din cauza paraliziei Si: (nob) damblagit1 (2).

DAMBLAGÍ, damblagesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A paraliza. ♦ Refl. A se afla într-o situație sanitară precară. – Din damblagiu (derivat regresiv).

DAMBLAGÍRE, damblagiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) damblagi și rezultatul ei; paralizare. – V. damblagi.

DAMBLAGÍ, damblagesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A paraliza. ♦ Refl. A se afla într-o situație sanitară precară. – Din damblagiu (derivat regresiv).

DAMBLAGÍRE, damblagiri, s. f. Acțiunea de a (se) damblagi și rezultatul ei; paralizare. – V. damblagi.

DAMBLAGÍ, damblagesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Popular) A se îmbolnăvi de dambla, a deveni damblagiu. ◊ (Despre părți ale corpului) I-au damblagit mîinile.

damblagí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. damblagésc, imperf. 3 sg. damblageá; conj. prez. 3 să damblageáscă

damblagíre (pop.) s. f., g.-d. art. damblagírii; pl. damblagíri

damblagí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. damblagésc, imperf. 3 sg. damblageá; conj. prez. 3 sg. și pl. damblageáscă

damblagíre s. f., g.-d. art. damblagírii; pl. damblagíri

DAMBLAGÍ vb. v. paraliza.

DAMBLAGÍRE s. v. paralizare.

A DAMBLAGÍ ~ésc intranz. pop. A avea dambla; a fi bolnav de dambla. /Din damblagiu

A SE DAMBLAGÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre ființe) A fi lovit de dambla. /Din damblagiu

damblagi vb. v. PARALIZA.

damblagire s. v. PARALIZARE.