dalmatic definitie

11 definiții pentru dalmatic

dalmátic, ~ă a [At: PÂRVAN, G. 38 / Pl: ~ici, -ice / E: lat dalmaticus, -a, -um] 1-4 Dalmat (6-9). 5 Originar din Dalmația. 6 (Îs) Țărm ~ Care este format prin pătrunderea apelor mării printre culmile paralele cu linia litorală a unor regiuni muntoase.
DALMÁTIC, -Ă, dalmatici, -ce, adj. Care aparține Dalmației, privitor la această regiune. ◊ Țărm dalmatic = țărm format din pătrunderea apelor mării printre culmile paralele cu linia litorală a unor regiuni muntoase; țărm de canale. – Din fr. dalmatique.
DALMÁTIC, -Ă, dalmatici, -ce, adj. Care aparține Dalmației, privitor la această regiune. ◊ Țărm dalmatic = țărm format din pătrunderea apelor mării printre culmile paralele cu linia litorală a unor regiuni muntoase; țărm de canale. – Din fr. dalmatique.
DALMÁTIC, -Ă, dalmatici, -e, adj. Care ține de Dalmația, din Dalmația; dalmat1. Coasta dalmatică.
dalmátic (referitor la Dalmația, la maluri de canale) adj. m., pl. dalmátici; f. dalmátică, pl. dalmátice
dalmátic adj. m., pl. dalmátici; f. sg. dalmátică, pl. dalmátice
DALMÁTIC adj. dalmat, dalmatin. (Țărmul ~.)
DALMÁTIC, -Ă adj. (Despre țărmuri) Format din golfuri, peninsule și insule de forme alungite și cu creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. [< fr. dalmatique].
DALMÁTIC, -Ă adj. 1. dalmat. 2. (despre țărmuri) format din golfuri, peninsule și insule cu forme alungite și creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. (< fr. dalmatique, lat. dalmaticus)
DALMÁTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care ține de Dalmația; propriu Dalmației. Port ~. 2) (despre țărmuri) Care constă din fiorduri (ca urmare a pătrunderii apelor maritime în depresiunile montane în regiunile litoralului); format din fiorduri. /<fr. dalmatique
DALMATIC adj. dalmatin. (Țărmul ~.)

dalmatic dex

Intrare: dalmatic
dalmatic adjectiv