dalac definitie

23 definiții pentru dalac

dalác [At: I. GOLESCU, C. / V: dăl~ / E: tc dalak] 1 sn (Mpp) Antrax. 2 (Med; reg) Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chișiță Si: ariceală, dălăcit. 3 (Med; Mol) Boală infecțioasă și contagioasă datorită unui streptococ, care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii, localizată cel mai adesea la față și la membre Si: erizipel. 4 (Bot; reg) Plantă erbacee din familia liliacee, otrăvitoare, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstruie de mărimea unui bob de mazăre, ale cărei frunze sunt folosite în medicina populară la vindecarea antraxului Si: (reg) boaba-lupului, boaba vulpii, bobiță, buruiană de beșică, buruiană-de-bubă, buruiană de dalac, dălăciță, dălăcoaică, foaie-de-dalac, frunză-de-zgaibă, iarba-stelei, mărul-lupului, mură-de-ghite, poala-vulpii, răsfug, strugurul – lupului, turta-lupului (Paris quadrifolia). 5 (Bot; reg) Spanacul-ciobanilor (Chenopodium bonushenricus). 6 (Bot; Olt) Pistornic (Abutilon theophrosti). 7 (Bot; reg) Păpălău (Physalis alkekengi). 8 (Bot; reg; îf dălac) Gheață (Sedum spectabile).
dălác smn vz dalac
DALÁC, (1) dalacuri, s. n., (2) dalaci, s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante se folosesc pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină”.
DALÁC s. n., s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante sunt întrebuințate în popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). – Din tc. dalak „splină”.
DALÁC s. n. (Med.) Antrax. Cîte vite n-am avut noi de-atunci? Pe unele le-am vîndut... pe altele le-a mîncat dalacul. CAMILAR, TEM. 36. Un leac oarecare... împotriva ciumei, holerei, dalacului, turbei. HOGAȘ, DR. II 54. Doftorii... erau porunciți să nu cumva să spuie cuiva sau undeva că boala de care mureau cu sutele era ciumă, ci să zică că era așa ceva, ca un fel de dalac amestecat cu bubă, cu fierbințeală și cu moarte. GHICA, S. 278.
dalác1 (plantă) s. m., pl. daláci
dalác2 (boală) s. n., pl. dalácuri
dalác (plantă) s. m.
dalác (boală) s. n., pl. dalácuri
BURUIANĂ-DE-DALÁC s. v. lăsnicior.
DALÁC s. 1. v. antrax. 2. (BOT.; Paris quadrifolia) (reg.) aișor, bobiță, răsfug, boaba-vulpii, mărul-lupului, poama-vulpii, strugurul-lupului.
DALÁC s. v. gogoașă, păpălău, spanacul-ciobanilor.
dalác (-curi), s. n.1. Pustulă malignă, antrax. – 2. Boală a cailor, inflamație a splinei. – 3. Varietate de poamă, boaba vulpii (Paris quadrifolia). – Mr. dalacă, megl. dălac. Tc. dalak „splină” (Șeineanu, II, 152; Candrea), cf. bg., sb. dalak. – Der. dălăci, vb. (a se îmbolnăvi de antrax).
DALÁC2 ~ci m. Plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, de talie mică, ale cărei frunze se folosesc în medicina populară la tratarea dalacului. /< turc. dalak
DALÁC1 ~ce n. pop. Boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă și omului) manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și prin simptome de colaps; antrax. /<turc. dalak
dalac n. 1. inflamațiunea splinei, la cai și la vite; 2. bubă rea, numită și cărbune; 3. plantă veninoasă ale cării frunze le întrebuințează poporul spre a vindeca dălacul (Paris quadrifolia). [Turc. DALAK, splină].
dalác n. pl. urĭ (turc. dalak, splină; bg. sîrb. dalak, dalac). Inflamațiunea splineĭ la caĭ. O bubă molipsitoare foarte periculoasă, numită și talan, cărbune și carbuncul (pústula maligna). S.m. Răsfug, (cu care poporu vindecă pustula). V. spînz.
buruiană-de-dalac s. v. LĂSNICIOR.
dalac s. v. GOGOAȘĂ. PĂPĂLĂU. SPANACUL-CIOBANILOR.
DALAC s. 1. (MED., MED. VET.) antrax, cărbune, pustulă, malignă, (reg.) armurare, armurariță, bubă (neagră, rea), marmură, răsfug, talan, bășică rea, sînge mohorît, (prin Munt.) pripit, (prin Ban. și Munt.) spurcat, (înv.) serpengea. 2. (BOT.; Paris quadrifolia) (reg.) aișor, bobiță, răsfug, boaba-vulpii, mărul-lupului, poama-vulpii, strugurul-lupului.
patlagină-de-dalac s. v. LĂSNICIOR.
DALÁC (< tc.) s. n. (MED.) Antrax.
PARIS L., PARIS, DALAC, RĂSFUG, fam. Liliaceae. Gen originar din Asia și Europa, cca 22 specii, erbacee, perene, cu rizom tîrîtor. Tulpină simplă, erectă. Frunze lat-ovate, dispuse 4-6 în verticil spre partea terminală a tulpinii. Floare verzuie (perigon 8-foliat, 4 foliole externe verzi, mai late, lanceolate, 4 interne, liniare, verzi- gălbui, 8 stamine), pornește din mijlocul frunzelor. Fructul, o bacă neagră-albăstruie de mărimea unui bob de mazăre.

dalac dex

Intrare: dalac (plantă; -i)
dalac plantă; -i substantiv masculin
Intrare: dalac (boală; -uri)
dalac boală; -uri substantiv neutru
Intrare: dălac
dălac