Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru daira

dairá sf vz dairea
daire├í sf [At: BELDIMAN, E. 86/34 / V: (├«nv) daer├í, daer~ (pl: daer├ęle ╚Öi daer├ęri), daiere├í, -r─â, d─âire├í, (reg) daiare├í, dar├í, deire├í, dere├í / Pl: ~ele / E: tc daire] 1 (├Änv) Suit─â. 2 Instrument muzical oriental de percu╚Ťie, asem─ân─âtor tamburinei, alc─âtuit dintr-un cerc de lemn acoperit cu piele ╚Öi prev─âzut cu discuri metalice, folosit, mai ales, la marcarea ritmului.
DAIRÁ s. f. v. dairea.
DAIRE├ü, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percu╚Ťie, asem─ân─âtor cu tamburina, format dintr-o piele de tob─â ├«ntins─â pe un cerc de lemn, prev─âzut ├«n interior cu discuri metalice, ╚Öi folosit la marcarea ritmului. [Var.: dair├í s. f.] ÔÇô Din tc. daire.[1]
DAIRÁ s. f. v. dairea.
DAIRE├ü, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percu╚Ťie, asem─ân─âtor cu tamburina, format dintr-o piele de tob─â ├«ntins─â pe un cerc de lemn, prev─âzut ├«n interior cu discuri metalice, ╚Öi folosit la marcarea ritmului. [Var.: dair├í s. f.] ÔÇô Din tc. daire.
DAIRÁ s. f. v. dairea.
DAIRE├ü, dairele, s. f. Instrument muzical alc─âtuit dintr-un cerc lat de lemn ├«mpodobit cu clopo╚Ťei ╚Öi acoperit, ├«n partea superioar─â, cu o piele bine ├«ntins─â, pe care se bate cu degetele. V. tamburin─â. Tarafurile c├«ntau din toate puterile, zb├«rn├«ind ╚Öi sun├«nd din dairele. CARAGIALE, P. 156. De jur ├«mprejurul lui, ni╚Öte tinere curtene, unele cu harfe, altele cu al─âute ╚Öi dairele, gata s─â ├«nceap─â a c├«nta, ╚Öi toate de o frumuse╚Ťe nespus─â. CARAGIALE, O. III 67. ÔÇô Pronun╚Ťat: dai-rea. ÔÇô Variante: dair├í (IOSIF, V. 80, ODOBESCU, S. III 111), daiere├í (ISPIRESCU, U. 44) s. f.
daire├í (da-i-) s. f., art. daire├íua, g.-d. art. dair├ęlei; pl. dair├ęle, art. dair├ęlele
daire├í s. f. (sil. da-i-rea), art. daire├íua, g.-d. art. dair├ęlei; pl. dair├ęle
DAIRE├ü s. (MUZ.) (reg.) vuvuitoare, (Olt.) vuv─â, (├«nv.) t├ómpin─â. (~ este un instrument muzical de percu╚Ťie.)
daire├í (dair├ęle), s. f. ÔÇô Instrument asem─ân─âtor cu tamburina. ÔÇô Mr., megl. daire. Tc. daire (╚śeineanu, II, 152), cf. alb., sb. dair├ę, bg. daer├ę.
DAIRE├ü ~├ęle f. Instrument muzical de percu╚Ťie oriental, const├ónd dintr-o tob─â portativ─â de dimensiuni mici, cu pielea ├«ntins─â pe o singur─â parte, prev─âzut de jur ├«mprejur cu pl─âci de metal sau cu zurg─âl─âi; tamburin─â. [Sil. dai-rea] /< turc. daire
daire├á f. tob─â cu clopo╚Ťei ce bat ╚Ťiganii ursari, c├ónd joac─â ursul. [Turc. DAIRE].
dair├í ╚Öi da─şr├í f., pl. ale ╚Öi (vech─ş) daire├í f., pl. ele (turc. [d. ar.] da─şire; ngr. dair├ęs, s├«rb. daira). Un instrument muzical compus dintrÔÇÖo pele ├«ntins─â pe o v─âc─âlie ╚Öi care une-ori ╚Öi ni╚Öte tinichele zuruitoare. ├Äl ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ursari─ş ╚Öi dansatoarele. V. timpin─â.
DAIREA s. (MUZ.) (reg.) vuvuitoare, (Olt) vuv─â, (├«nv.) t├«mpin─â. (~ este un instrument muzical de percu╚Ťie.)
dairea, instrument de percu╚Ťie asem─ân─âtor tamburinei*, format dintr-o membran─â ├«ntins─â pe un cerc (obad─â) de lemn ├«n care sunt introduse din loc ├«n loc mici discuri metalice. Instrumentistul love╚Öte membrana, agit─â cercul sau alunec─â degetul peste membran─â, produc├ónd sunete prin vibra╚Ťia membranei la care se al─âtur─â sunetelor discurilor metalice. Este de origine persan─â ╚Öi avea rol de imprimare a ritmului ├«n dans.
DAIR├ü sau DAIRE├ü (< tc.) s. f. Instrument muzical popular oriental de percu╚Ťie, asem─ân─âtor tamburinei, alc─âtuit dintr-un cerc de lemn acoperit cu piele ╚Öi prev─âzut cu discuri metalice, folosit la marcarea ritmului. ├Än Rom├ónia, este specific Dobrogei.

Daira dex online | sinonim

Daira definitie

Intrare: dairea
dairea substantiv feminin
  • silabisire: da-i-rea
daira
Intrare: daira
daira