daira definitie

2 intrări

18 definiții pentru daira

dairá sf vz dairea
daireá sf [At: BELDIMAN, E. 86/34 / V: (înv) daerá, daer~ (pl: daeréle și daeréri), daiereá, -ră, dăireá, (reg) daiareá, dará, deireá, dereá / Pl: ~ele / E: tc daire] 1 (Înv) Suită. 2 Instrument muzical oriental de percuție, asemănător tamburinei, alcătuit dintr-un cerc de lemn acoperit cu piele și prevăzut cu discuri metalice, folosit, mai ales, la marcarea ritmului.
DAIRÁ s. f. v. dairea.
DAIREÁ, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn, prevăzut în interior cu discuri metalice, și folosit la marcarea ritmului. [Var.: dairá s. f.] – Din tc. daire.[1]
DAIRÁ s. f. v. dairea.
DAIREÁ, dairele, s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător cu tamburina, format dintr-o piele de tobă întinsă pe un cerc de lemn, prevăzut în interior cu discuri metalice, și folosit la marcarea ritmului. [Var.: dairá s. f.] – Din tc. daire.
DAIRÁ s. f. v. dairea.
DAIREÁ, dairele, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-un cerc lat de lemn împodobit cu clopoței și acoperit, în partea superioară, cu o piele bine întinsă, pe care se bate cu degetele. V. tamburină. Tarafurile cîntau din toate puterile, zbîrnîind și sunînd din dairele. CARAGIALE, P. 156. De jur împrejurul lui, niște tinere curtene, unele cu harfe, altele cu alăute și dairele, gata să înceapă a cînta, și toate de o frumusețe nespusă. CARAGIALE, O. III 67. – Pronunțat: dai-rea. – Variante: dairá (IOSIF, V. 80, ODOBESCU, S. III 111), daiereá (ISPIRESCU, U. 44) s. f.
daireá (da-i-) s. f., art. daireáua, g.-d. art. dairélei; pl. dairéle, art. dairélele
daireá s. f. (sil. da-i-rea), art. daireáua, g.-d. art. dairélei; pl. dairéle
DAIREÁ s. (MUZ.) (reg.) vuvuitoare, (Olt.) vuvă, (înv.) tâmpină. (~ este un instrument muzical de percuție.)
daireá (dairéle), s. f. – Instrument asemănător cu tamburina. – Mr., megl. daire. Tc. daire (Șeineanu, II, 152), cf. alb., sb. dairé, bg. daeré.
DAIREÁ ~éle f. Instrument muzical de percuție oriental, constând dintr-o tobă portativă de dimensiuni mici, cu pielea întinsă pe o singură parte, prevăzut de jur împrejur cu plăci de metal sau cu zurgălăi; tamburină. [Sil. dai-rea] /< turc. daire
daireà f. tobă cu clopoței ce bat țiganii ursari, când joacă ursul. [Turc. DAIRE].
dairá și daĭrá f., pl. ale și (vechĭ) daireá f., pl. ele (turc. [d. ar.] daĭire; ngr. dairés, sîrb. daira). Un instrument muzical compus dintr’o pele întinsă pe o văcălie și care une-ori și niște tinichele zuruitoare. Îl întrebuințează ursariĭ și dansatoarele. V. timpină.
DAIREA s. (MUZ.) (reg.) vuvuitoare, (Olt) vuvă, (înv.) tîmpină. (~ este un instrument muzical de percuție.)
dairea, instrument de percuție asemănător tamburinei*, format dintr-o membrană întinsă pe un cerc (obadă) de lemn în care sunt introduse din loc în loc mici discuri metalice. Instrumentistul lovește membrana, agită cercul sau alunecă degetul peste membrană, producând sunete prin vibrația membranei la care se alătură sunetelor discurilor metalice. Este de origine persană și avea rol de imprimare a ritmului în dans.
DAIRÁ sau DAIREÁ (< tc.) s. f. Instrument muzical popular oriental de percuție, asemănător tamburinei, alcătuit dintr-un cerc de lemn acoperit cu piele și prevăzut cu discuri metalice, folosit la marcarea ritmului. În România, este specific Dobrogei.

daira dex

Intrare: dairea
dairea substantiv feminin
  • silabisire: da-i-rea
daira
Intrare: daira
daira