daghereotíp sn [At: BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 568 / P: ~re-o~ / V: ~ro~, daghirio- / S și: daguerotip / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr daguerréotype] 1 (Înv) Daghereotipie. 2 Aparat de daghereotipie. 3 Imagine obținută prin daghereotipie.

DAGHEREOTÍP s. n. v. dagherotip.

DAGHEROTÍP, dagherotipuri, s. n. (Înv.) 1. Aparat de dagherotipie. 2. Imagine obținută prin dagherotipie. [Var.: daghereotíp s. n.] – Din fr. daguerréotype.

DAGHEREOTÍP, daghereotipuri, s. n. 1. Aparat de daghereotipie. 2. Imagine obținută prin daghereotipie. [Pr.: -re-o-. – Var.: dagherotíp s. n.] – Din fr. daguerréotype.

DAGHEROTÍP s. n. v. daghereotip.

DAGHEREOTÍP, daghereotipuri, s. n. 1. Aparat de daghereotipie. 2. Imagine obținută prin daghereotipie. – Pronunțat: -re-o-. – Variantă: dagherotíp (GHICA, A. 568) s. n.

DAGHEROTÍP s. n. v. daghereotip.

!dagherotíp (înv.) s. n., pl. dagherotípuri

daghereotíp (aparat, imagine) s. n. (sil. -re-o-), pl. daghereotípuri

DAGHEREOTÍP s.n. 1. Aparat folosit pentru a obține imagini prin daghereotipie. 2. Imagine obținută prin daghereotipie. [Pron. -re-o-, pl. -puri, var. dagherotip s.n. / < fr. daguerréotype, cf. Daguerre – artist francez].

DAGHEROTÍP s.n. v. daghereotip.

DAGHEREOTÍP s. n. aparat în daghereotipie. ◊ imagine obținută. (< fr. daguerréotype)

DAGHEREOTÍP ~uri n. 1) Aparat de fotografiat, bazat pe daghereotipie. 2) Imagine obținută prin daghereotipie. /<fr. daguerréotype

dagherotip n. instrument întrebuințat la dagherotipie.

*dagherotip n., pl. urĭ (d. Daguerre, un inventator francez, și tip; fr. dagueréotype). Un fel de aparat fotografic vechĭ.

DAGHEREOTÍP (DAGHEROTÍP) (< fr. {i}; {s} n. pr. Daguerre + gr. typos „urmă, marcă”) s. n. Aparat folosit în daghereotipie. ♦ Imagine obținută prin daghereotipie.