dacnomaníe sf [At: DN2 / Pl: ~ii / E: fr dacnomanie] Tendință patologică de a mușca.

DACNOMANÍE s. f. Tendință patologică de a mușca. – Din fr. dacnomanie.

DACNOMANÍE s. f. Tendință patologică de a mușca. – Din fr. dacnomanie.

dacnomaníe s. f., art. dacnomanía, g.-d. dacnomaníi, art. dacnomaníei

dacnomaníe s. f., art. dacnomanía, g.-d. art. dacnomaníei

DACNOMANÍE s.f. Tendință morbidă de a mușca. [Gen. -iei. / < fr. dacnomanie, cf. gr. daknein – a mușca, mania – nebunie].

DACNOMANÍE s. f. impuls patologic de a mușca. (< fr. dacnomanie)

DACNO- „mușcare, mușcătură”. ◊ gr. dakno, ein „a mușca” > fr. dacno-, germ. id., engl. id. > rom. dacno-. □ ~manie (v. -manie), s. f., impuls patologic de a mușca.