dacic definitie

15 definiții pentru dacic

dácic, ~ă a [At: CALENDAR (1808), 14/5 / V: (înv) ~chic / Pl: ~ici, ~ice / E: dac1 + -ic] 1-4 Dac1 (7-10). 5 Dac1 (4). 6 (Îs) Climat ~ Climat danubian.
DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus.
DÁCIC, -Ă, dacici, -ce, adj. Dac (1). – Din lat. dacicus.
DÁCIC, -Ă, dacici, -e, adj. Dac. [Columna lui Traian], imagine încă vie a războaielor dacice. ODOBESCU, S. III 68.
dácic adj. m., pl. dácici; f. dácică, pl. dácice
*tráco-dácic adj. m., pl. tráco-dácici; f. tráco-dácică, pl. tráco-dácice
dácic adj. m., pl. dácici; f. sg. dácică, pl. dácice
DÁCIC adj. v. dac.
TRACO-DÁCIC adj. traco-dac. (Populații ~.)
DÁCIC, -Ă adj. care aparține dacilor sau Daciei. (< fr. dacique, lat. dacicus)
DÁCIC ~că (~ci, ~ce) v. DAC1. /<lat. dacicus
dacic a. privitor la Daci: răsboiul dacic.
*dácic, -ă adj. (lat. dacicus). Din Dacia: limba dacică. Adv. Ca Daciĭ: a vorbi dacic.
DACIC adj. dac, get, getic. (Triburi ~.)
DÁCIC, -Ă (< fr., lat.) adj. Care aparține dacilor sau Daciei, privitor la daci sau la Dacia; dac (2).

dacic dex

Intrare: dacic
dacic adjectiv