Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru dac

dac2 sm [At: COMAN, GL. / V: dah / Pl: ~uri / E: ger Dach] (Buc) Acoperiș.
dac1, ~─â [At: M. COSTIN, O. 42 / Pl: daci, (├«nv) dachi, dahi, da╚Ťi / E: ml dacus] 1-2 smf, a (Persoan─â) care f─âcea parte din popula╚Ťia de baz─â a Daciei Si: (├«nv) dacian1 (1-2). 3-4 smf, a (Om) originar din Dacia Si: (├«nv) dacian1 (3-4). 5 smp Popor care locuia ├«n Dacia. 6 sf Limb─â indo-european─â vorbit─â de daci (5). 7 a Care apar╚Ťine Daciei Si: dacic (1), (├«nv) dacian (5), dacicesc (1), (├«vr) dacesc (2). 8 a Care apar╚Ťine dacilor (5) Si: dacic (2), (├«nv) dacian1 (6), dacicesc (2), (├«vr) dacesc (2). 9 a Privitor la Dacia Si: dacic (3), (├«nv) dacian1 (7), dacicesc (3), (├«vr) dacesc (3). 10 a Privitor la daci (5) Si: dacic (4), (├«vr) dacesc (4), (├«nv) dacian1, (├«nv) dacicesc (4). 11 sm (Buc; dep) T├ón─âr nemanierat, grosolan.
dâc s [At: MARIAN, INS. 246 / Pl: ? / E: Cf: nodâc] (Pbl; într-o ghicitoare) Nod mic.
DAC, -─é, daci, -ce, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia Daciei. 2. Adj. Care apar╚Ťine Daciei sau dacilor (1), privitor la Dacia ori la daci; dacic. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limb─â vorbit─â de daci (1). ÔÇô Din lat. Dacus.
DAC, -─é, daci, -ce, adj. s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care se refer─â la Dacia sau la popula╚Ťia ei, privitor la Dacia sau la popula╚Ťia ei; dacic. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia de baz─â a Daciei. ÔÇô Din lat. Dacus.
DAC2, -─é, daci, -e, s. m. ╚Öi f. Locuitor din vechea Dacie. Dacii... se ├«ntindeau p├«n─â la Carpa╚Ťii P─âduro╚Öi. IST. R.P.R. 28.
DAC1, -─é, daci, -e, adj. Care se refer─â la vechii locuitori ai Daciei, din Dacia, al dacilor. Exploatarea aurului din minele dace s-a f─âcut din cele mai vechi timpuri. IST. R.P.R. 25. Ciudat este acest ╚Ťinut istoric al Hunedoarei, plin de mun╚Ťi de la o margine la alta, ├«n mijlocul c─ârora regii daci ╚Öi-au ├«ntemeiat vestita cetate. BOGZA, V. J. 35.
dac adj. m., s. m., pl. daci; adj. f., s. f. dácă, pl. dáce
*tráco-dác adj. m., s. m., pl. tráco-dáci; adj. f., s. f. tráco-dácă, pl. tráco-dáce
dac adj. m., s. m., pl. daci; f. sg. dácă, pl. dáce
dácă (limba) s. f., g.-d. art. dácei
DAC s., adj. 1. s. get. (~ii erau numi╚Ťi ge╚Ťi de c─âtre greci.) 2. adj. dacic, get, getic. (Popula╚Ťia ~.)
DAC1 ~c─â (~ci, ~ce) ist. Care apar╚Ťinea Daciei sau popula╚Ťiei ei; din Dacia. /<lat. Dacus
DAC2 ~c─â (~ci, ~ce) m. ╚Öi f. ist. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia de baz─â a Daciei. /<lat. Dacus
DÁCĂ1 f. mai ales art. ist. Limba dacilor. /<lat. Dacus
dac a. și m. originar din Dacia.
Daci m. pl. popor de origin─â trac─â, a╚Öezat mai ales ├«n Oltenia, Transilvania ╚Öi Banat. Dacii erau b─ârbo╚Öi ╚Öi necura╚Ťi, dar viteji ╚Öi r─âsboinici. Dup─â lupte ├«nver╚Öunate, ei adoptar─â limba ╚Öi cultura roman─â ╚Öi, astfel altoi╚Ťi deter─â na╚Ötere unui neam nou, poporului rom├ón.
*dac, -─â s. (lat. Dacus). Locuitor al Dacii─ş. Adj. Din Dacia, dacic: arme dace.
DAC s., adj. 1. s. get. (~ii erau numi╚Ťi ge╚Ťi de c─âtre greci.) 2. adj. dacic, get, getic. (Popula╚Ťia ~.)
DAC, -─é (< lat. Dacus; gr. Dakos) s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. (La m. pl.) Denumire dat─â ├«n izvoarele antice popula╚Ťiei autohtone tracice din spa╚Ťiul carpato-danubian, cu care romanii au venit ├«n contact ├«n sec. 2 ├«. Hr.-3 d. Hr. Centrul puterii lor a fost ├«n Transilvania. ├Äncep├ónd din sec. 1 ├«. Hr. numele de d. apare alternativ cu acela de ge╚Ťi. Romaniza╚Ťi, d. sunt elementul etnic principal al etnogenezei rom├ónilor, popor de limb─â romanic─â. V. Dacia, geto-daci, ge╚Ťi. ÔŚŐ Dacii liberi = denumire dat─â de istoriografia rom├óneasc─â modern─â ╚Öi contemporan─â triburilor geto-dace care nu au fost ├«nglobate ├«n prov. Moesia ╚Öi Dacia ╚Öi care au continuat s─â locuiasc─â ├«n terit. lor (sec. 2-3 d. Hr.), situate la V, E, NE sau S de respectivele prov. romane. Numero╚Öi ├«mp─âra╚Ťi romani au adoptat, dup─â luptele purtate ├«mpotriva lor, titlurile triumfale de Dacicus Maximus ╚Öi Carpicus Maximus. De╚Öi sunt caracteriza╚Ťi printr-o civiliza╚Ťie material─â ╚Öi spiritual─â asem─ân─âtoare cu aceea a geto-dacilor cuprin╚Öi ├«ntre grani╚Ťele romane, particularit─â╚Ťi specifice ├«i definesc arheologic pe carpi (a╚Öeza╚Ťi ├«ntre Mun╚Ťii Carpa╚Ťi ╚Öi Prut), pe d.l. din Muntenia, creatori ai culturii de tip Militari-Chilia, pe costobocii de pe cursul mijlociu ╚Öi superior al Nistrului, creatori ai culturii Lipi╚Ťa, ╚Öi pe d.l. din Banat, Cri╚Öana ╚Öi Maramure╚Ö, creatori ai culturii S├óntana-Arad. 2. Adj. Care se refer─â la daci (1). ÔŚŐ Limba d. = limb─â indo-european─â disp─ârut─â vorbit─â de daci.

Dac dex online | sinonim

Dac definitie

Intrare: dac (adj.)
dac adjectiv
Intrare: dac (s.m.)
dac substantiv masculin
Intrare: dâc
dâc