dăscălime definitie

11 definiții pentru dăscălime

dăscălíme sf [At: DOSOFTEI, V. S. 67, ap. SFC I, 70 / E: dascăl + -ime] 1-5 (Îrg) Mulțime de dascăli (1-3, 5, 14). 6-10 Totalitate a dascălilor (1-3, 5, 14). 11 (Înv) Elevi care urmau cursurile unui seminar teologic. modificată
DĂSCĂLÍME s. f. (Pop.) Mulțime de dascăli (1), totalitatea dascălilor. ♦ (Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. – Dascăl + suf. -ime.
DĂSCĂLÍME s. f. (Pop.) Mulțime de dascăli (1), totalitatea dascălilor. ♦ (Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. – Dascăl + suf. -ime.
DĂSCĂLÍME s. f. (Cu sens colectiv; popular) Mulțime, grup de învățători sau de profesori. Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui... degeaba! CARAGIALE, O. I 102. ♦ (Rar) Elevi care urmau o școală de preoți. Am găsit o mulțime de dăscălime adunată. CREANGĂ, A. 128.
dăscălíme (pop.) s. f., g.-d. art. dăscălímii
dăscălíme s. f., g.-d. art. dăscălímii
DĂSCĂLÍME s. v. învățătorime, profesorime.
DĂSCĂLÍME f. înv. (colectiv de la dascăl) 1) Totalitate a dascălilor. 2) Mulțime de dascăli. /dascăl + suf. ~ime
dăscălime f. corpul de dascăli (laici sau bisericești): se adună o mulțime de dăscălime la noi CR.
dăscălíme f. Fam. Corpu dascălilor, corpu didactic.
dăscălime s. v. ÎNVĂȚĂTORIME. PROFESORIME.

dăscălime dex

Intrare: dăscălime
dăscălime substantiv feminin