dăscălíe sf [At: PO 10/6 / V: (îvr) dascal~ / Pl: ~ii / E: dascal + -ie cf ngr (δι)δασκαλία] 1 (Înv) Profesiune de dascăl (1). 2 (Pex) Post de dascăl (1). 3 (Îrg) Studii pe care trebuie să le aibă un dascăl (1). 4 (Spc) Școală normală. 5 (Pgn) Școală. 6 (Rar) Povață. 7 (Pex) Dojană. 8 (Înv) Erudiție. 9 (Pex) Iscusință. 10 (Îlav) Cu (sau pre) ~ Corect. 11 (Îal) Îngrijit. 12 (Pex; îal) Meșteșugit. 13 (Prc) Doctrină. 14-18 (Rar) Profesiune de dascăl (1-3, 5,14).

DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s. f. (Rar) 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. 3. (Înv.) Iscusință, pricepere. – Dascăl + suf. -ie.

DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s. f. 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. 3. (Înv.) Iscusință, pricepere. – Dascăl + suf. -ie.

DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s. f. 1. Profesiunea de dascăl (1). Într-un rînd, în cei din urmă ani de dăscălie, a primit vizita unuia din cei de sus. SADOVEANU, O. A. I 163. Văzînd... că norocul îi stă împotrivă, se potoli oarecum și se apucă iară de dăscălia lui. ISPIRESCU, L. 276. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. Te rog, nu cuvinte; n-am umor s-ascult dăscălii; răspunsul meu ar fi fără replică. NEGRUZZI, S. III 155. 3. (Învechit) Iscusință, pricepere, dibăcie. Iară de steag o lopată Prelungă avea și cu dăscălie Făcută de maistor Pintilie. BUDAI-DELEANU, Ț. 95.

dăscălíe (rar) s. f., art. dăscălía, g.-d. art. dăscălíei; (povețe) pl. dăscălíi, art. dăscălíile

dăscălíe s. f., g.-d. art. dăscălíei; (povețe) pl. dăscălíi, art. dăscălíile

DĂSCĂLÍE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învățătură, morală, mustrare, observație, povață, povățuire, profesorat, reproș, sfat, știință, vorbă.

DĂSCĂLÍE ~i f. 1) la sing. Funcție de dascăl. 2) la sing. Durata de exercitare a unei astfel de funcții. 3) înv. Învățătură care călăuzește pe cineva în diverse sițuații; îndrumare; povață; sfat. [Art. dăscălia; G.-D. dăscăliei; Sil. -li-e] / dascăl + suf. ~ie

dăscălie f. învățătura și meseria de dascăl.

dăscălíe f. Fam. Profesiunea de dascăl.

dăscălie s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNVĂȚĂTURĂ. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. POVAȚĂ. POVĂȚUIRE. PROFESORAT. REPROȘ. SFAT. ȘTIINȚĂ. VORBĂ.

dăscălíe, dăscălii s. f. Școală care funcționa pe lângă unele bis. în sec. 18 în Moldova și Țara Românească, unde învățau copii din toate păturile sociale și se vorbea românește. – Din dascăl + suf. -ie.