dăscălaș definitie

7 definiții pentru dăscălaș

dăscăláș sm [At: HELIADE, O. II, 215 / V: (îrg) dascal~ / Pl: ~i / E: dascăl + -aș] 1-10 (Șhp) Dascăl (1-3, 5,14) (tânăr) Si: dăscălel (1-10), dăscăluț (1-10). (Im) 11 Învățător (la țară) Si: dăscăleac, dăscălenci, dăscălici. 12 (Mol; Buc) Cântăreț de biserică.
DĂSCĂLÁȘ, ăăscălași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui dascăl; dăscălici. – Dascăl + suf. -aș.
DĂSCĂLÁȘ, dăscălași, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui dascăl; dăscălici. – Dascăl + suf. -aș.
DĂSCĂLÁȘ, dăscălași, s. m. Diminutiv al lui dascăl. 1. (Depreciativ) v. dascăl (1). (Cu pronunțare regională) Ce au a face cu chestiile aceste de căpitenie micele umbre de mici dascalași? RUSSO, S. 162. 2. v. dascăl (4). Oricum te-i preface Tot nu ți-oi da pace, Că și eu m-oi face Un mic dăscălaș. ALECSANDRI, P. P. 9.
dăscăláș (rar) s. m., pl. dăscăláși
dăscăláș s. m., pl. dăscăláși
dăscăláș m. Fam. Iron. Dascăl neînsemnat, profesoraș, belfer.

dăscălaș dex

Intrare: dăscălaș
dăscălaș substantiv masculin