Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru dăscălaș

dăscăláș sm [At: HELIADE, O. II, 215 / V: (îrg) dascal~ / Pl: ~i / E: dascăl + -aș] 1-10 (Șhp) Dascăl (1-3, 5,14) (tânăr) Si: dăscălel (1-10), dăscăluț (1-10). (Im) 11 Învățător (la țară) Si: dăscăleac, dăscălenci, dăscălici. 12 (Mol; Buc) Cântăreț de biserică.
DĂSCĂLÁȘ, ăăscălași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui dascăl; dăscălici. – Dascăl + suf. -aș.
DĂSCĂLÁȘ, dăscălași, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui dascăl; dăscălici. – Dascăl + suf. -aș.
DĂSCĂLÁȘ, dăscălași, s. m. Diminutiv al lui dascăl. 1. (Depreciativ) v. dascăl (1). (Cu pronunțare regională) Ce au a face cu chestiile aceste de căpitenie micele umbre de mici dascalași? RUSSO, S. 162. 2. v. dascăl (4). Oricum te-i preface Tot nu ți-oi da pace, Că și eu m-oi face Un mic dăscălaș. ALECSANDRI, P. P. 9.
dăscăláș (rar) s. m., pl. dăscăláși
dăscăláș s. m., pl. dăscăláși
dăscăláș m. Fam. Iron. Dascăl neînsemnat, profesoraș, belfer.

dăscălaș definitie

dăscălaș dex

Intrare: dăscălaș
dăscălaș substantiv masculin