Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru d─âruire

D─éRU├Ź, d─âruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ├«n dar2 ceva cuiva; a face cuiva un dar2; a cinsti pe cineva cu ceva. ÔÖŽ A ├«nzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. ╚Öi refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. ╚Öi: dß║»rui] ÔÇô Din sl. darovati.
D─éRU├ŹRE, d─âruiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) d─ârui ╚Öi rezultatul ei; d─âruial─â; (concr.) dar2. ÔÖŽ Fig. Devotament, abnega╚Ťie, sacrificiu. ÔÇô V. d─ârui.
D─éRU├Ź, d─âruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da ├«n dar2 ceva cuiva; a face cuiva un dar2; a cinsti pe cineva cu ceva. ÔÖŽ A ├«nzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. ╚Öi refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. ╚Öi: dß║»rui] ÔÇô Din sl. darovati.
D─éRU├ŹRE, d─âruiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) d─ârui ╚Öi rezultatul ei; d─âruial─â; (concr.) dar2. ÔÖŽ Fig. Devotament, abnega╚Ťie, sacrificiu. ÔÇô V. d─ârui.
D─éRU├Ź, d─âruiesc, vb. IV. Tranz. (Uneori cu determin─âri indic├«nd darul, introduse prin prep. ┬źcu┬╗) 1. A face (cuiva) un dar, a da ├«n dar; a cinsti (pe cineva). E bun ╚Öi bl├«nd [pisoiul] ca ╚Öi b─âtr├«na aceea care mi l-a d─âruit. SADOVEANU, P. M. 239. Cei doi mo╚Önegi... ├«i puser─â numele Pip─âru╚Ö-Viteazul, ╚Öi ├«l d─âruir─â cu un palo╚Ö. RETEGANUL, P. V 74. Colonelul Enghel ├«mi d─ârui o pu╚Öc─â cu dou─â ╚Ťeve. ODOBESCU, S. III 22. 2. A da, a acorda. Vreau s─â-╚Ťi d─âruiesc... un sfat SADOVEANU, D. P. 147. Pe poporul rom├«n [s─â ne sprijinim]... pe acest popor c─âruia ├«i d─âruim libertatea ╚Öi rodul muncii lui. CAMIL PETRESCU, B. 137. ÔŚŐ (├Än leg─âtur─â cu via╚Ťa, anii, zilele de tr─âit) D─âruie╚Öte-mi via╚Ť─â, P─âs─âril─â, c─â te-oi d─ârui ╚Öi eu cu mil─â ╚Öi cu daruri ├«mp─âr─âte╚Öti. CREANG─é, P. 268. Eu s─â ucid orfanul la s├«nul meu purtat? L-am d─âruit cu zile ╚Öi vrei s─â-mi ├«ntorc darul? ALECSANDRI, P. III 345. Funiile c─â-i t─âia ╚śi cu via╚Ťa-l d─âruia. TEODORESCU, P. P. 556. 3. (Cu privire la munc─â, activitate, via╚Ť─â etc.) A ├«nchina, a consacra, a dedica, a h─âr─âzi. V. I. Lenin ╚Öi-a d─âruit ├«ntreaga via╚Ť─â cauzei revolu╚Ťiei proletare. ÔŚŐ Refl. Se sim╚Ťea cuprins de un dor de a fi neasemuit de bun, eroic, de a se d─ârui cauzei socialismului pentru care au tr─âit ╚Öi au murit at├«╚Ťia eroi. C─éLUG─éRU, O. P. 437. Ai murit, d─âruindu-te tot... dintr-o singur─â dat─â. CAMIL PETRESCU, B. 126. 4. A ├«nzestra (pe cineva) cu ceva; a dota. Niciodat─â n-a d─âruit-o via╚Ťa cu florile ro╚Öii ale bucuriei. ISAC, O. 220. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: d─ârui (DE╚śLIU, G. 34).
D─éRU├ŹRE, d─âruiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) d─ârui ╚Öi rezultatul ei. 1. Dar. Copiii le mul╚Ť─âmir─â de ast─â d─âruire. RETEGANUL, P. II 35. 2. Gest, act de devotament, de sacrificiu. M─â uitam la Ivan, ca odinioar─â la icoan─â, cu un sentiment de desprindere din mine ╚Öi de d─âruire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 104.
d─âru├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. d─ârui├ęsc, imperf. 3 sg. d─ârui├í; conj. prez. 3 s─â d─ârui├ísc─â
d─âru├şre s. f., g.-d. art. d─âru├şrii; pl. d─âru├şri
d─âru├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. d─ârui├ęsc, imperf. 3 sg. d─ârui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. d─ârui├ísc─â
d─âru├şre s. f., g.-d. art. d─âru├şrii; pl. d─âru├şri
D─éRU├Ź vb. 1. a da, a oferi, (├«nv.) a prosfora, (grecism ├«nv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. v. dona. 3. v. consacra.
D─éRU├Ź vb. v. acorda, da, dota, ├«nzestra, preda.
D─éRU├ŹRE s. v. devotament.
A D─éRU├Ź ~i├ęsc tranz. (bunuri materiale) A aduce ├«n dar; a dona; a da. [Sil. -ru-i] /<sl. darovati
d─âru├Č v. a da cuiva ceva ├«n dar. [Slav. DAROVATI].
d─âru─ş├ęsc v. tr. (vsl. darovati, daroviti, dariti. V. dar). Da┼ş ├«n dar, donez.
dărui vb. v. ACORDA. DA. DOTA. ÎNZESTRA. PREDA.
D─éRUI vb. 1. a da, a oferi, (├«nv.) a prosfora, (grecism ├«nv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. a da, a dona, (├«nv.) a d─ânui. (A ~ statului un bun.) 3. a (se) consacra, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) h─âr─âzi, a (se) ├«nchina, (rar) a (se) aplica, (├«nv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) prid─âdi, a (se) ╚Öerbi, (grecism ├«nv.) a (se) afierosi. (╚śi-a ~ ├«ntreaga via╚Ť─â binelui ob╚Ötesc.)
D─éRUIRE s. abnega╚Ťie, devotament, (├«nv.) devotare, sadacat. (A manifesta ~ fa╚Ť─â de cineva.)
DIVINA NATURA DEDIT AGROS, ARS HUMANA AEDIFICAVIT URBES (lat.) divina natur─â a d─âruit ogoarele, m─âiestria omului a cl─âdit ora╚Öele ÔÇô M. Terentius Varro, ÔÇ×Res rusticaeÔÇŁ, III, 1.

D─âruire dex online | sinonim

D─âruire definitie

Intrare: d─ârui
d─ârui 2 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
d─ârui 1 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: d─âruire
d─âruire substantiv feminin