Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru d─ârnicie

d─ârnic├şe sf [At: MAIOR, I. B. 42/9 / PE ~ii / E: darnic + -ie] 1 Generozitate. 2 (├Älav) Cu ~ ├Än mod generos. 3 (Ccr) Gest, fapt─â care denot─â generozitate Si: (├«vr) d─ârnicire (2). 4 (Fig) Abunden╚Ť─â. 5 (Fig) Rodnicie.
D─éRNIC├ŹE, d─ârnicii, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi darnic; generozitate, m─ârinimie. 2. Fig. Abunden╚Ť─â, bel╚Öug; rodnicie, fertilitate. D─ârnicia solului. ÔÇô Darnic + suf. -ie.
D─éRNIC├ŹE, d─ârnicii, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi darnic; generozitate, m─ârinimie. 2. Fig. Abunden╚Ť─â, bel╚Öug; rodnicie, fertilitate. D─ârnicia solului. ÔÇô Darnic + suf. -ie.
D─éRNIC├ŹE, d─ârnicii, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea, faptul de a fi darnic; generozitate; m─ârinimie. [Zg├«rcitul] azv├«rli o pung─â cu bani. Cer╚Öetorul r─âmase mirat d-a╚Öa d─ârnicie. VISSARION, B. 91. Cu fa╚Ťa-n sus poetul visa c─â se inspir─â, Visa c─â-i un Virgiliu, ╚Öi-n vis, ca scumpe pietre, Zv├«rlea cu d─ârnicie splendide hexametre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 72. 2. Abunden╚Ť─â, bel╚Öug; rodnicie. D─ârnicia solului. ÔŚŐ Fig. Care noi? se z─âp─âci omule╚Ťul ├«ntr-at├«ta d─ârnicie de voce c├«t─â ├«ndrepta Gheorghe Dima c─âtre d├«nsul. GALAN, Z. R. 48.
d─ârnic├şe s. f., art. d─ârnic├şa, g.-d. art. d─ârnic├şei; pl. d─ârnic├şi, art. d─ârnic├şile
d─ârnic├şe s. f., g.-d. art. d─ârnic├şei; pl. d─ârnic├şi, art. d─ârnic├şile
D─éRNIC├ŹE s. culan╚Ť─â, generozitate, m─ârinimie, (livr.) liberalitate, munificen╚Ť─â, (├«nv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, m─ârime, (fam.) galantonie, (fig.) larghe╚Ťe. (Un om de o ~ rar─â.)
D─ârnicie Ôëá avari╚Ťie
D─éRNIC├ŹE f. 1) Caracter darnic; generozitate; m─ârinimie. 2) Manifestare de om darnic. 3) fig. Caracter darnic; fertilitate; fecunditate; rodnicie. ~a gliei. [Art. d─ârnicia; G.-D. d─ârniciei; Sil. -ci-e] /darnic + suf. ~ie
d─ârnicie f. calitatea omului darnic.
d─ârnic├şe f. (d. darnic). Calitatea de a fi darnic, munificen╚Ť─â, generozitate, liberalitate.
D─éRNICIE s. culan╚Ť─â, generozitate, m─ârinimie, (livr.) liberalitate, munificen╚Ť─â, (├«nv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, m─ârime, (fam.) galantonie, (fig.) larghe╚Ťe. (Un om de o ~ rar─â.)
D─éRNICIE. Subst. D─ârnicie, galantonie (fam., rar), filotimie (├«nv.), m─ârinimie, larghe╚Ťe, generozitate, munificen╚Ť─â (livr.). Bun─âtate, omenie, bun─âvoin╚Ť─â. Mil─â, milostenie, milostivire, milos├«rdie (├«nv.), binefacere, poman─â, miluire, caritate, filantropie. Filotim (├«nv.), filantrop, binef─âc─âtor. Adj. Darnic, munificent (livr.), filotim (├«nv.), m─ârinimos, galanton (fam.), galant, generos, culant. Bun, omenos, inimos. Milos, milostiv, miluitor (├«nv.), caritabil, filantropic, binef─âc─âtor. Vb. A fi darnic, a fi m─ârinimos, a fi generos, a-╚Öi da c─âma╚Öa de pe el, a-╚Öi da (a-╚Öi lua) buc─â╚Ťica de la gur─â, a avea inim─â larg─â. A d─ârui, a milui (├«nv.), a face daruri (cadouri), a da ceva cu m├«neci largi, a da ceva cu ocaua lui Cuza, a-╚Öi dezlega punga. A-╚Öi face mil─â, a omeni (pop.), a da (cuiva) de poman─â, a milui, a-╚Öi face (mil─â ╚Öi) poman─â cu cineva. Adv. Cu d─ârnicie; (├«n mod) generos, cu generozitate; din mil─â; de poman─â. V. bun─âtate, dar, mil─â, omenie.

D─ârnicie dex online | sinonim

D─ârnicie definitie

Intrare: d─ârnicie
d─ârnicie substantiv feminin