20 definiții pentru dărab
dăráb sn [At: DLR / V: ~ă sf ~rắb / Pl: ~uri, ~e / E: mg darab] (Reg) Bucată. DĂRÁB, dăraburi,
s. n. (
Reg.) Bucată (
1, 2). [
Pl. și: dărabe. –
Var.:
dărắb s. n.,
dărábă s. f.] – Din
magh. darab. DĂRÁB, dăraburi,
s. n. (
Reg.) Bucată (
1, 2). [
Pl. și: dărabe. –
Var.:
dărắb s. n.,
dărábă s. f.] – Din
magh. darab. DĂRÁB, dăraburi și dărabe,
s. n. (Regional)
1. Bucată dintr-un aliment, dintr-un material etc. Foamea se trezise, își arătase colții, îi împingea [pe prizonieri] pîn’la moarte de om, pentru un dărab. CAMILAR, N. II 346. (Cu pronunțare regională) Apoi du-te la cea poartă Ș-o taie darabe toată. SEVASTOS, N. 328.
2. Bucată, petic de pămînt. (Cu pronunțare regională) Omul de la coarnele plugului mormăi iar singur... Măcar darabul ăsta de loc să-l ar. DUMITRIU, V. L. 6.
3. (Determinat prin «de vreme») Bucată, interval de timp. A trecut un dărab de vreme și s-a întors. – Variantă:
dărăb (GALAN, Z. R. 30, SADOVEANU, P. M. 274)
s. n. dăráb (
reg.)
s. n.,
pl. dăráburi/dărábe
dăráb s. n., pl. dăráburi/dărábe DĂRÁB s. v. bucată, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă. dărab n. Tr. bucată mare: un dărab de pâine. [Ung. DARAB].
dărab s. v. BUCATĂ. CRÎMPEI. FRACȚIUNE. FRAGMENT. FRÎNTURĂ. PARTE. PORȚIUNE. SECȚIUNE. TRANȘĂ. dăráb, dăraburi, (dărabă), s.n. – (reg.) Bucată, porție, felie: „...l-o luat pă moș ca pe-un dărab de lemn și l-o pus pă foc să ardă...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 108). ♦ (onom.) Darabuș, Darabă, nume de familie (24 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Dărabă, poreclă în Borșa (Mihali, Timiș, 2000). – Din magh. darab „bucată” (DEX, MDA) < vsl. drobǔ (Șăineanu, Scriban). dăráb, -uri, s.n.; dărabă, -e, s.f. – Bucată, porție, felie. Dărabă, poreclă în Borșa (Mihali, Timiș 2000). – Din magh. darab „bucată”.
Dărab dex online | sinonim
Dărab definitie
Intrare: dărab
dărabă substantiv feminin
dărab 2 pl. -e substantiv neutru
dărab 1 pl. -uri substantiv neutru