dărăpănătură definitie

9 definiții pentru dărăpănătură

dărăpănătúră sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: dărăpăna + -ătură] Construcție dărăpănată, în ruină.
DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată, în ruină. – Dărăpăna + suf. -ătură.
DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată, în ruină. – Dărăpăna + suf. -ătură.
DĂRĂPĂNĂTÚRĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată; clădire în ruină. Are o căsuță, o dărăpănătură, într-o comună de pe lîngă București. CAMIL PETRESCU, T. II 75. Dărăpănătura aceasta... dobîndea în bătaia lunii ceva tainic. M. I. CARAGIALE, C. 127.
dărăpănătúră s. f., g.-d. art. dărăpănătúrii; pl. dărăpănătúri
dărăpănătúră s. f., g.-d. art. dărăpănătúrii; pl. dărăpănătúri
DĂRĂPĂNĂTÚRĂ s. v. ruină.
DĂRĂPĂNĂTÚRĂ ~i f. Construcție dărăpănată. /a se dărăpăna + suf. ~tură
DĂRĂPĂNĂTU s. dărîmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, ruină, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)

dărăpănătură dex

Intrare: dărăpănătură
dărăpănătură substantiv feminin