dărăpănător definitie

8 definiții pentru dărăpănător

dărăpănător, ~oare a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oáre / E: dărăpăna + -ător] (Rar) Care ruinează, distruge.
DĂRĂPĂNĂTÓR, -OÁRE, dărăpănători, -oare, adj. (Rar) Care ruinează, distruge. – Dărăpăna + suf. -ător.
DĂRĂPĂNĂTÓR, -OÁRE, dărăpănători, -oare, adj. (Rar) Care ruinează, distruge. – Dărăpăna + suf. -ător.
DĂRĂPĂNĂTÓR, -OÁRE, dărăpănători, -oare, adj. (Neobișnuit) Care cauzează dărăpănare; ruinător, distrugător. (Fig.) Găseam și eu că nu este nici moral, nici uman a permite un negoț stricăcios și dărăpănător sănătății locuitorilor. GHICA, S. 461.
dărăpănătór (rar) adj. m., pl. dărăpănătóri; f. sg. și pl. dărăpănătoáre
dărăpănătór adj. m., pl. dărăpănătóri; f. sg. și pl. dărăpănătoáre
DĂRĂPĂNĂTÓR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.
dărăpănător adj. v. DEVASTATOR. DEZASTRUOS. DISTRUCTIV. DISTRUGĂTOR. NIMICITOR. PUSTIITOR. RUINĂTOR.

dărăpănător dex

Intrare: dărăpănător
dărăpănător adjectiv