dărăbúț sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: dărab + -uț] 1-2 (Șhp) Dărab (mic).

DĂRĂBÚȚ, dărăbuțe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui dărab. – Dărab + suf. -uț.

DĂRĂBÚȚ, dărăbuțe, s. n. Diminutiv al lui dărab. – Dărab + suf. -uț.

DĂRĂBÚȚ, dărăbuțe, s. n. (Regional) Diminutiv al lui dărab; bucățică. Eu țesei un dărăbuț Și mă dusei la drăguț. EMINESCU, L. P. 19.

dărăbúț (reg.) s. n., pl. dărăbúțe

dărăbúț s. n., pl. dărăbúțe