dăpărá v vz depăra

DĂPĂRÁ, vb. I v. depăra.

DEPĂRÁ, dépăr, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A(-și) smulge părul de pe cap (de jale, de disperare etc.); fig. a (se) necăji. 2. (Fam.) A (se) părui. [Var.: dăpărá vb. I] – Lat. depilare.

DĂPĂRÁ, dápăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) 1. A-și smulge părul din cap (de jale, de desperare etc.). 2. (Fam.) a (se) părui. – Lat. depilare.

dăpărá (a ~) v. depărá2

depărá2/dăpărá (a ~) (a-și smulge părul) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. dépăr/dápăr, 2 sg. déperi/dáperi, 3 deápără/dápără, 1 pl. depărắm/dăpărắm; conj. prez. 3 să dépere/să dápere

depărá / dăpărá (a-și smulge părul din cap) vb., ind. prez. 1 sg. dépăr / dápăr, 2 sg. déperi / dáperi, 3 sg. și pl. deápără / dápără, 1 pl. depărăm / dăpărăm; conj. prez. 3 sg. și pl. dépere / dápere

DĂPĂRÁ vb. v. părui.

dăpărà v. a rupe, a smulge (vorbind de păr): fig. cu o mână te apără cu alta te dapără. [Lat. DEPILARE; sensul figurat e identic cu al sinonimului încăiera].

dăpăra vb. v. PĂRUI.