dăngănit definitie

18 definiții pentru dăngănit

dăngăní [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~nésc, dắngăn / E: dang + -ăni] 1 vi (D. clopote, tălăngi) A scoate sunete caracteristice prin lovire, clătinare etc. Si: a bate, a suna. 2 vi (Rar; pan; d. oameni) A bate (ritmic) cu degetele în ceva, în semn de nerăbdare, plictiseală, nervozitate etc. 3 vt (Reg) A mângâia.
dăngănít sf [At: CONTEMPORANUL, VII, 480 / Pl: ~uri / E: dăngăni] 1-2 Dăngănire (1-2). 3 (Pex) Dangăt.
DĂNGĂNÍ, pers. 3 dắngăne, vb. IV. Intranz. (Despre clopote) A suna. [Prez. ind. și: dăngănéște] – Dang + suf. -ăni.
DĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a dăngăni. – V. dăngăni.
DĂNGĂNÍ, pers. 3 dăngănește, vb. IV. Intranz. (Despre clopote) a suna. – Dang + suf. -ăni.[1]
DĂNGĂNÍT s. n. Faptul de a dăngăni. – V. dăngăni.
DĂNGĂNÍ, dăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre clopot) A suna.
DĂNGĂNÍT s. n. Acțiunea de a dăngăni și rezultatul ei; dangăt. Dăngănitul clopotelor.
dăngăní (a dăngăni) vb., ind. prez. 3 sg. dăngănéște / dắngăne, imperf. 3 sg. dăngăneá; conj. prez. 3 să dăngăneáscă / să dắngăne
dăngănít s. n.
dăngăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăngănésc, imperf. 3 sg. dăngăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăngăneáscă
dăngănít s. n.
DĂNGĂNÍ vb. v. bate.
DĂNGĂNÍT s. v. dangăt.
A DĂNGĂNÍ ~ésc intranz. (despre clopote) A produce dangăte; a face „dang”; a bate. /Din dang
DĂNGĂNÍT n. Sunet produs de clopot la mișcare bruscă; dangăt; bătaie. /v. a dăngăni
DĂNGĂNI vb. a bate, a suna, (prin Ban.) a zvoni. (~ clopotul la biserică.)
DĂNGĂNIT s. dangăt, (rar) bangăt. (~ clopotului.)

dăngănit dex

Intrare: dăngăni (3 dăngăne)
dăngăni 3 dăngăne verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: dăngăni (3 dăngănește)
dăngăni 3 dăngănește verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: dăngănit
dăngănit substantiv neutru