dăngănire definitie

14 definiții pentru dăngănire

dăngăní [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: ~nésc, dắngăn / E: dang + -ăni] 1 vi (D. clopote, tălăngi) A scoate sunete caracteristice prin lovire, clătinare etc. Si: a bate, a suna. 2 vi (Rar; pan; d. oameni) A bate (ritmic) cu degetele în ceva, în semn de nerăbdare, plictiseală, nervozitate etc. 3 vt (Reg) A mângâia.
dăngăníre sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: dăngăni] 1 Emitere de către clopote a unor sunete caracteristice Si: dăngănit (1). 2 (Rar; pan) Lovire ritmică de către oameni cu degetele într-un obiect, în semn de nervozitate Si: dăngănit (2). 3 (Reg) Mângâiere.
DĂNGĂNÍ, pers. 3 dắngăne, vb. IV. Intranz. (Despre clopote) A suna. [Prez. ind. și: dăngănéște] – Dang + suf. -ăni.
DĂNGĂNÍRE, dăngăniri, s. f. Acțiunea de a dăngăni și rezultatul ei. – V. dăngăni.
DĂNGĂNÍ, pers. 3 dăngănește, vb. IV. Intranz. (Despre clopote) a suna. – Dang + suf. -ăni.[1]
DĂNGĂNÍRE, dăngăniri, s. f. Acțiunea de a dăngăni și rezultatul ei. – V. dăngăni.
DĂNGĂNÍ, dăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre clopot) A suna.
dăngăní (a dăngăni) vb., ind. prez. 3 sg. dăngănéște / dắngăne, imperf. 3 sg. dăngăneá; conj. prez. 3 să dăngăneáscă / să dắngăne
dăngăníre s. f., g.-d. art. dăngănírii; pl. dăngăníri
dăngăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăngănésc, imperf. 3 sg. dăngăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăngăneáscă
dăngăníre s. f., g.-d. art. dăngănírii; pl. dăngăníri
DĂNGĂNÍ vb. v. bate.
A DĂNGĂNÍ ~ésc intranz. (despre clopote) A produce dangăte; a face „dang”; a bate. /Din dang
DĂNGĂNI vb. a bate, a suna, (prin Ban.) a zvoni. (~ clopotul la biserică.)

dăngănire dex

Intrare: dăngăni (3 dăngăne)
dăngăni 3 dăngăne verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: dăngănire
dăngănire substantiv feminin
Intrare: dăngăni (3 dăngănește)
dăngăni 3 dăngănește verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a