dănciuc definitie

8 definiții pentru dănciuc

dănciúc2 sm [At: PONTBRIANT, D. / V: dan~ / Pl: ~i / E: rs денцик] 1 (Înv) Ordonanță. 2 (Pex) Om lipsit de inteligență. 3 (Pex) Om de nimic Si: pierde-vară.
dănciúc1 sm [At: IOSIF, V. 34 / V: (reg) ~úg / Pl: ~i / E: danci + -uc] 1-2 (Pop; fam; șhp) Danci (mic) Si: dăncic (1-2), dănciucel (1-2), dănciuleț (1-2), dănciulică (1-2), dencișor (1-2).
DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui danci. – Danci + suf. -uc.
DĂNCIÚC, dănciuci, s. m. Diminutiv al lui danci. – Danci + suf. -uc.
dănciúc (pop.) s. m., pl. dănciúci
dănciúc s. m., pl. dănciúci
dănciuc m. copil de țigan mai mic: o țigăncuță cu un dănciuc aproape gol în brațe CAR.
dăncĭúc V. dancĭ.

dănciuc dex

Intrare: dănciuc
dănciuc substantiv masculin